12 mai

M-am intors ieri de la Londra unde am avut un interviu pentru o companie de cercetare de piata; asteptarile si realitatea au fost doua lucruri la poluri diametral opuse. In birou un wii, muzica, desene si o gramada de lume foarte entuziasmata de tot ce se petrecea acolo (la ora 10 dimineata).

Pe de alta parte, nici socoteala de-acasa nu e la fel cu cea din targ; am ajuns in Parsons Green fara baterie la iPod, fara baterie la telefon (asteptarea: priza in tren; realitatea: tren prea aglomerat, toate prizele ocupate :D) dar nu e ca si cum e mare inginerie sa te descurci fara gps. Astea fiind zise, nici nu ai ocazia sa te plictisesti la metrou: la ora 10, cineva deja se aruncase in fata trenului si o garnitura deraiase la Hyde Corner, insemnand ca totul era deja tits up si liniile existente mai aglomerate decat sunt de obicei. Se poate? O, se poate! Nu stiu altii cum sunt dar cand doua linii devin doar una in caz ca se inchid niste statii, o parte din mine se gandeste ce s-ar intampla daca ar fi aspersoare in metrou si ne-ar uda pe toti in caz de defectiune 😀 toate costumele, camasile, rimelul si gelul din cap, plus crackberry-urile de rigoare distruse! HAOS

In fine, interviul a fost cel putin ciudat, cel putin ca primul meu interviu ‘formal’ – credeam eu. De fapt a durat 25 de minute, toate bune si frumoase, m-am abtinut sa zic ‘stuff’ dar mi-am dat seama ca e prima oara cand pot spune cuiva ca ne urmarim pe twitter si ne citim blogurile intr-un interviu! Sau ca ne stim ‘de pe foursquare’, desi suna si mai rau. Cat despre asta, spuneam ca aveam deja o oferta si asta era Planul B, doar ca nu a fost sa fie. Cum zicea cineva, you may be a great guy and I might be a great girl, we’re just not each other’s prince charming/fairy princess. M-au sunat foarte repede (la cateva ore dupa) si mi-au explicat de ce nu ne potrivim (eu am lucrat mai mult pe campanii social, gen C.O.I. sau fmcg si chiar cosmetice, pe cand ei vroiau mai degraba ceva gen Nokia sau poate Windows). Ceea ce a fost frumos e ca totul a fost foarte simplu si lighthearted si au zis ca o sa pastram legatura pe viitor in caz ca se schimba lucrurile. Not bad, I’d say, altii ar trebui sa ia aminte ca pana la urma nu e mare inginerie sa spui cuiva ce crezi si sa o spui cat mai simplu.

M-am bucurat mai mult ca am petrecut restul zilei in Londra, pranzul cu niste amici de la doua agentii din Londra – si paranteza aici: biroul Edelman e cel putin ireal, cu un bar fix in mijloc. Zic sa va reorientati cariera doar pentru asta – dupa care o scurta intalnire  cu nou-venitul Mihnea care a aflat ca nu se poate face un cont in banca fara buletin. Am stat probabil mult prea mult si m-am oprit in Uniqlo, de fapt locul in care vroiam sa ajung in primul rand, am plecat cu un tricou si cu picioarele in durere mare. Ah da, si daca va spune cineva sa vedeti schimbarea garzii la Buckingham la ora 12, spuneti NU, decat daca vreti sa faceti baie de multime.Nu va duceti nici pentru iPad-uri in Apple Store, ca n-au. N-AVEM! NU SERVIM! ATI AUZIT?

Anyhow, acum urmeaza al doilea examen, o plaja in Spania si munca, draga munca.