Clone de produse

Mi s-a pus pata pe tot felul de produse care imita prin design de ambalaj, eticheta si mai mult alte lucruri originale care de regula costa de 3, 10 sau chiar o suta de ori mai mult decat copia ieftina. S-au facut nenumarate studii care arata ca produsele clone care copiaza un anumit brand vand mai bine, exista si cifre dar n-o sa le mentionez pentru ca nu asta e ideea. Ideea e ca exista cateva categorii de femei, cel putin asa cum imi imaginez eu:

• Cele care stiu care e brandul original si se enerveaza atunci cand produsul devine accesibil si celor care nu si-ar permite brandul original, ca in cazul cizmelor UGG care se recunosc de la o posta, discutat si in comentariile la un articol pe StyleDiary, anume ‘Razboiul designerilor‘

„m-am saturat sa vad pe strada zeci de fete cu genti “chanel” si “ugg bots” cumparate cu 100 ron de la magazine dubioase. Datorita faptului ca articolele copiate au preturi asa mici sunt cumparate de mase si isi pierd tot farmecul. Sunt de acord cu inspiratia dar nu si cu copierea. „

Miky @ Razboiul designerilor

• Cele care cumpara clonele si n-au nici cea mai vaga idee care e originalul, in esenta lipsa de stil sau cultura care nu se invata la scoala; atunci cand cumperi un quilted shopper sau chain bag si nu stii de unde a aparut;

Aici mi se pare fascinant. Am vazut urmatoarea chestie in ASDA (fostul Wal-Mart european) si mi-am vazut crema de fata clonata in mod nerusinat si nu stiam daca sa ma bucur sau sa ma supar. De fapt m-am enervat pentru ca e plagiat in termeni de design, in ceea ce priveste continutul stiu sigur ca nu e acelasi lucru:

Produsele sunt clone dupa cele philosophy, doar ca de la £5 la £30 e cale lunga. philosophy se vinde doar in magazine de lux sau online si se poate spune ca s-a format o comunitate secreta; e genul de produs despre care afli probabil doar din reviste upmarket sau de pe youtube sau ti-a fost recomandat la salon de cosmeticiana.

Am testat teoria pe o vanzatoare din Selfridges; am intrat, m-am uitat vreo cateva secunde la ele si a venit prompt sa ma intrebe daca ma poate ajuta. Ii zic ca am auzit de produsul asta (purity de mai sus, care e absolut genial) si ca mi l-a recomandat o prietena. La inceput mi-a zis ca e grozav, ca inlocuieste doua produse de demachiat, i-am spus ca am mai incercat Clinique, un produs similar, s-a luminat la fata si a zis ca nici nu se compara. Moment in care a zis ca foarte putina lume stie de el dar cei care stiu se intorc mereu si il cumpara.

In momentul in care ai cumparat mereu produsul ieftin si vezi originalul, creezi tot felul de scuze in apararea clonei. Ca arata la fel de bine, ca functioneaza la fel, ca ce-am eu nevoie sa dau atatia bani, ca nu merita, ca e jaf si tot asa. Sau te afli la rascruce si te intrebi ce naiba am tot cumparat pana acum? M-au pacalit! Ala de ce e asa scump? Daca al meu e ieftin, inseamna ca nu e de calitate?

• Cele care cumpara clonele pentru ca (asa cum se zicea mai sus) e singurul lucru pe care si-l pot permite in loc sa stranga bani pentru un original;

Fish where the fish is, banii sunt in ultimele trei categorii, preponderent in ultima pentru ca se poate face presupunerea ca informarea se face pe net si din reviste (Lookbook.nu, facebook, prietenele, asos.com, grazia, heat, more, tralala). Nu cred ca se cheltuie mai putin decat se cheltuia in anii trecuti, ci doar ca se cheltuie in alte magazine. Nu se mai cheltuie la fel de mult in Warehouse, ci in locuri mai ieftine. Dimpotriva, nu suntem mai economi sau econoame, ci ne luam mult mai mult, calitativ mult mai prost (Primark) dar cat sa ne satisfaca dorinta de nou. Nu ii cred pe cei care spun ca vanzarile nu au de suferit in segmentul produselor de lux din cauza ca ma plimb pe strada si vad Burberry, UGG si Louis V cu autocolantul de reduceri in vitrina. Daca o ducem bine, de ce reducem pretul?

Si daca nimeni n-o duce bine, de ce sa chinuim femeile care vor Louis V fara eticheta cu pret piperat? Sa le oferim alternative care sa para acceptabile, nu?