Mici curiozitati

De cand am venit in tara, am avut cateva zile pline de conversatii mai mult sau mai putin interesante dar relevante din alte puncte de vedere;

Certitudinea este ca lumea inca se holbeaza la tine peste tot, chiar si atunci cand te uiti la cineva cu acea fata care zice ‘BA! la ce te uiti?’ Oamenii sunt impasibili si usor enervanti cand fac asta dar probabil m-am obisnuit eu prea mult cu ideea ca e normal sa nu te uiti la oameni pe strada ca e urat. Inainte sa ma urc in avion stateam langa niste domni care comentau si dadeau cu presupusul in privinta unei doamne intr-o haina de blana si cu geanta Louis Vuitton pe care o numisera Donatella. Eram dupa 8 ore de stat in aeroport totusi dar nu le inteleg umorul…sa judeci ca are geanta Louis V inteleg, dar sa faci presupuneri asupra unui stil de viata bazat pe o geanta si o pereche de ochelari..hmm.

In alta ordine de idei, la sosirea in parcare mi se pare inca fascinant ca sistemul de a plati parcarea inainte sa te urci in masina nu a prins desi e in functiune in cel putin doua locuri, unul din ele fiind aeroportul de vreo 2 ani de zile. Lumea inca face coada la bariera si ne lasa sa asteptam cat ei platesc. Oare trebuie instructiuni?

Ziceam ca am stat in aeroport vreo 8 ore pana a decolat zborul plus cele doua ore pe care mi le luasem eu ca marja de eroare ca sa fiu la Heathrow..ni s-au oferit vouchere pentru mancare de £5 si £10 lire, doar ca dintr-o eroare de logistica a angajatilor Alitalia cele de £10 nu au fost distribuite la timp, prin sistemul de anunturi. Cineva s-a grabit sa il acuze pe angajatul Tarom care a avut grija de noi ca ne-a furat voucherele si a mancat el de banii aia. Nu stiu ce mi se parea mai SF..ca omul era acuzat pe nedrept sau ca persoana care a acuzat (o femeie) probabil mai avusese experiente in care i se furasera banii de mancare in aeroport?

Cele £10 au reprezentat cea mai buna masa pe care am mancat-o vreodata, anyway. Brie & cranberry panini, creme brulee latte si carrot cake. Cand stai 2 ore in aeroport iti doresti cu disperare sa pleci. Cand stai 9 ore incepi sa iti aduci aminte de lucrurile mici si frumoase din viata. Carrot cake.

Prima iesire in oras a fost si prilej de intalnire cu Mihnea; eu pe Mihnea il stiam de vreo 2 ani dar din cauza ca zborurile mele au coincis cu zboruri de-ale lui nu il vazusem de fapt vreodata. Daca n-ar fi intarziat 2 zile zborul lui spre New York nu l-as fi vazut decat la anul 😀 A fost prilej de sondaj in randul taximetristilor si cauciucurile de iarna sau despagubiri in cazul in care soferul intra in sant sau pom cu tine in masina, concluzia fiind ca 1. multi nu circula cu taxiuri de iarna ca isi ‘stiu ei masina mai bine’ si 2. nu primesti mare lucru dar poti sa dai in judecata firma, soferul si pe cine vrei tu. E usor neclar dar sa nu ne gandim la asta 😀

Evenimentul ciudat numarul 3 a fost o femeie in statia de autobuz care ma intreaba daca nu am sa-i vand un bilet, ca tocmai s-au urcat controlori in autobuz. Zic nu. Ma mai intreaba o data daca sigur nu am. Sigur nu am si incep sa ma enervez dar sa raman diplomata…”am abonament”. Face ochii mari si intreaba alti doi barbati care au ajuns in statie. Acelasi text. Unul din ei zice ‘sunt controlor si n-am bilet’. Femeia se vaita ca nu ‘monteaza si ei casa de bilete’. Omul gestioneaza peste drum unde era casa de bilete (statia de 300 de pe Ion Mihalache cu Turda vs. intersectia). Femeia cheama primul taxi si se urca in el…caci e mai simplu sa iei taxiul decat sa fi traversat cu 10 minute in urma. Funny 😀

Si ultima curiozitate e ca toate lucrarile si proiectele noastre o sa fie trimise pe adresele din UK. Pentru ca e mult mai simplu decat sa pui rezultatele online, unde nu te costa nici jumatate din pretul de a trimite peste 1000 de hartii prin posta. Super.