Ultima zi in Manchester (anul asta)

Maine imi iau un scurt ramas-bun de la Manchester si cu prilejul asta si de la primul semestru de facultate, care a trecut atat de repede incat nici nu l-am simtit.

Am facut cadouri si am primit in aceeasi masura (you know who you are) dar mai urmeaza si altele;

Am dezbatut problema celor care au ales sa faca un an de placement si am concluzionat ca e un pic stupid ca n-o sa terminam toti in acelasi an dar asta e; am decis ca e o prostie sa faci un graduate scheme la o agentie de publicitate din cateva motive simple: sunt facute pentru cei care au decis ca vor sa lucreze in industrie dar nu au cunostiinte; sunt lungi si te forteaza sa lucrezi in agentia care te-a primit. E un fel de a-ti vinde sufletul si mai usor decat daca ai voluntaria tu insuti cu CV-ul.

Am descoperit cum sa iei peste 90% in unele proiecte si am scos rapoarte pe banda rulanta dar m-a epuizat psihic si m-am bucurat ca am gasit the instant call to action generator. Pentru intrebuintare indelungata. Daca nu stii ce sa pui pe un banner. Top notch.

In domeniul domestic, am concluzionat ca locuiesc intre o groaza de idioti. Nu doar nesimtiti, ci si idioti pe deasupra. Morala locuitului in preajma oamenilor e ca evident trebuie sa te aperi de lucrurile rele ce ti s-ar putea intampla, sa accepti ca nu intotdeauna va fi liniste si ca lumea nu respecta decat propriile ore de liniste. In nicio ordine, mereu la ora 11-12 noaptea cineva cu care locuiesc zgandare cainele si il face sa latre ca atunci vine cheful si e OK, la ora 12 vecini din cealalta parte se intorc acasa beti si canta. Problema cu diversitatea este ca imi canta ceea ce suna a Coran in interpretare manelistica. Undeva pe la ora 2-3 noaptea uneori se si aspira. Tot pe la aceeasi ora cuiva ii mai vine o pofta nebuna de ciocolata calda, trantit usi si sertare. Iar la ora 7 trebuie sa fii fresh si gata de munca, cu un chef de zile mari. Ma scuzati, o sa imi aloc doua-trei zile de concediu de odihna cat sunt in tara, o sa dorm si n-o sa imi pese de nimic altceva decat cozonaci si manichiura si pedichiura. In concluzie, daca de voie buna nu pricepe nimeni si ei nu au nicio problema in a face viata celorlalti imposibila, unda verde la ce te taie capul!

Am avut si zile in care am gatit si am facut chestii pe care acum un an nu le-as fi incercat;

Nu pot decat sa ma bucur ca o sa ajung la o pereche de cizme noi pentru ca macar atata lucru ma face fericita;

Nu stiu cine este Radu care scrie rubrica de Internet pentru Cotidianul dar trimit salutari si multumiri pentru fiecare ocazie in care a mentionat magnetul 🙂

Am fost si in Tara Galilor in cadrul prostiilor pe care le fac si le recomand si altora, neaparat cu un mic dejun full English sau macar bacon & egg sandwich inainte

Si am inteles cum functioneaza C.O.I., pitchurile pentru fundatiile de caritate, ca nu imi place PR-ul; e fascinant but I’d never work in it, ca retail-ul e o zona in care lumea uita lucrurile fundamentale … plus alte lucruri plictisitoare legate de munca.

Neinteresant insa, mi-am luat pantaloni de iarna. Albi.

In caz ca va intrebati de ce nu a mai aparut nicio poza cu mine aici de ceva vreme, e pentru ca nu stiu daca lumea vine aici dintr-o curiozitate legata de ce se intampla in viata mea neinteresanta sau alt motiv. Asa ca intrebarea – poze da sau poze nu? Pana acum n-am mai pus pentru ca nu am considerat ca viata personala e viata personala…e viata personala