Nu stiu cati sunt chiar interesati de viata mai putin glam a unui planner dar parte din viata asta foarte cool este cercetarea de orice fel. Cine se intreaba ce face de fapt un planner poate nu gaseste imediat un raspuns satisfacator, mai ales cand pare ca nu face nimic toata ziua. Pe de o parte, nu vreau sa ma alatur grupului care zice ca fara meseria lui n-ar exista nimic dar nici celui care zice ca ar trebui eradicata cu totul. Contributia mea e sa ma duc la munca in fiecare zi si sa pot spune ca am adaugat valoare de vreun fel, ca am ajutat pe cineva sa gaseasca o idee sau am lamurit o problema.
Revenind la scrapbook, multi planneri o sa zica sa tii un fel de scrapbook. Ca un fel de oracol al plannerului dar fara intrebari, doar cu amintiri din diverse locuri si de diverse tipuri.
Jon Steel spunea ca experienta si nu informatia e sursa intelepciunii. Mereu i-a indemnat sa iasa in lume si sa se bucure un pic (mai mult de ea). Nu sa stai in fata unui calculator si sa-ti creezi impresia ca stii si ca ai vazut; atata timp cat nu ai trecut putin prin scoala vietii nu o sa fii util. Indeamna de asemenea sa vezi totul in jur; ce fac oamenii, ce fac prietenii, sa distingi ce e interesant si inovator, ce e diferit si ce e la extreme si tot asa. Si sa pastrezi ‘a scrapbook of things which may come in handy’.
Sa citesti mai putine carti despre marketing si mai multe despre chestii. Chestii interesante.
Asadar, un scrapbook – fie ca e un blog, un loc in care lasi cateva idei, un caiet, un carnetel de notite, e ceva ce ar trebui organizat. Nu foi de A4 scoase din imprimanta sau servetele desenate cu pix. Pastreaza hartiile si servetelele si pune-le intr-un loc. Uita-te la chestii si da-le drept exemplu. Daca lucrei cu un departament de creatie, poate sa fie si ceva de pe youtube. O scena dintr-un film. Cand Bambi ramane singur in lume. Cand Bruce Willis face cu ochiul sau nu stiu, reactiile oamenilor care au vazut Robocop prima oara. Orice lucru care poate descrie o senzatie pentru un om care gandeste doar in imagini sau doar in cuvinte. Ceva ce evoca un sentiment anume; un articol interesant.
Dar in viata de zi cu zi, lucrurile cu care ramai sunt la fel de importante. Lucrurile la care putini se gandesc mai mult de cateva secunde cand le vad dar care sunt utile daca vrei sa vezi ce-au facut altii. Mai simplu sa zici ‘stai o secunda, starbucks au facut un ghid in care explica oamenilor cum sa comande cafea’. De ce ar fi important? Pai, pentru ca e o franciza noua si asa incearca ei sa-si fidelizeze clientii. Brusc stii un pic mai mult. Pastreaza brosura aia – o sa fie interesanta candva. Daca nu imediat, dupa cativa ani poate.
Asa ca…scrapbook a evoluat la mine si a luat forma unor cutii. Le zic stimulus boxes:
Asa ca il tinem pentru ca nu stii niciodata de unde sare iepurele sau pe cine ar putea interesa ce e intr-un scrapbook. Am trisat cu unele poze pentru ca in a doua si in prima sunt lucruri din 2004. Flyer-ul TMBase e unul si in a doua se vad ultimele litere din ‘Pikadili’ sau Piccadilly in Bulgara. Dovada ca tot colectionez prostii din 2004 si le import in Marea Britanie. Cel putin nu le mai las in casa unde stiu pe cineva care ar prefera sa le arunce. Si atunci zic nuuuu, mai tine-le un pic. Am nevoie!
Si pentru o privire de ansamblu:
