Nu mi-a fost lene sa scriu, ci doar n-am gasit timp pentru scris pe blog in ultima vreme. Pentru ca exista un fel de razboi rece intre mine si colega de apartament in care amandoua ne prefacem ca ne intelegem cand vine vorba de anumite aspecte ale traiului in comun. De fapt, nu ne intelegem pentru ca eu m-am plictisit sa fiu amabila in privinta mai multor lucruri domestice. De la faptul ca "imi sugereaza" (adica ea stie mai bine) sa spalam rufele ori la miezul noptii, ori pana in ora sapte dimineata ca sa economisim la factura la curent pana la batut la usa camerei mele la ora 12 noaptea intr-o zi de marti ca sa ma intrebe daca sunt de acord ca factura la curent sa vina doar online si nu prin posta. Evident, treburi arzatoare pentru ora 12 noaptea cand stau in pat si citesc.
Pentru ca m-am plictisit sa aud ‘in Finlanda’ facem asa, avem asta, avem aia, painea de aici nu e buna, cerealele n-au destula fibra in ele, un nenea a tipat la mine cand i-am zis odraslei lui sa plece de langa caine pentru ca avea un copil enervant.
O gramada de lucruri de care sincer nu imi pasa, care imi intra pe o ureche si imi ies pe alta si tot ea se supara ca nu o ascult desi nu tin minte exact unde scrie ca ar trebui. Eu oricum nu-i vorbesc ei despre ce fac in timpul zilei, nu le scriu nici pe blog pentru ca sunt banalitati, de la azi a iesit un curcubeu pana la "in oras filmau un spot publicitar". Nu le povestesc nici prietenului pentru ca l-as enerva la cate lucruri mici si marunte se intampla si pe care si el le observa si le trece cu vederea. And it’s fine, sincera sa fiu. Nimeni n-a uitat nimic.
Ma plictiseste faptul ca numara pana si ultimul banut si ai senzatia ca o sa-ti scoata ochii pentru 20p si ma uimeste faptul ca mi-a povestit cum pleca in Finlanda intr-o zi si a luat trenul pana in Edinburgh unde a dormit o noapte in aeroport (nu in hotel) ca sa plece cu un low-cost dimineata urmatoare.
Maybe I’m just strange. Dar prefer sa muncesc pe branci mai tarziu in viata decat sa ma chinui asa. Therefore imi caut un alt apartament si daca am noroc o las sa locuiasca singura sa manance fasole si sa dardaie de frig in camera in timp ce eu bifez la capitolul "experiente interesante in viata". Intre timp imi petrec o mare parte a timpului in afara casei, ceea ce e un lucru bun. Si cand ma intorc acasa, ma uit la House cu castile pe urechi si dorm.
Comentarii
3 răspunsuri la „In miscare”
esti pe drumul cel bun…
Colega asta de maso? 😛 Credit crunch-ul ne sperie. De fapt altele sunt belele, nu factura la curent.
Mult succes! Ti-as sugera sa stai intr-un studio (oarecum garsoniera) si sa stai singura. Inveti mult mai multe decat experiente cu n-f-h-h.
Of, „bucuriile” traiului la comun 🙁
Am locuit la un moment dat cu o tipa care isi nota indexul apometrului inainte si dupa ce faceam eu dus, ca sa-mi demonstreze cat de multa apa consum eu! Si ma „sfatuia” (cam cum iti „sugereaza” tie finlandeza) sa opresc apa in timp ce-mi pun sampon pe cap. Din motive eco sau din zgarcenie, nu o sa aflu niciodata. Am fugit din apartamentul ala in care am rezistat eroic 5 ani (era o chirie de 50$) si m-am mutat singura (desi plateam de 3 ori mai mult).
O sa rizi, dar primul meu gest de independenta (dupa ce m-am mutat) a fost sa las o cana nespalata in chiuveta. Nu mai facusem asta de 5 ani! 😉
Sper sa-ti gasesti cat mai curand un alt apartament. Colega asta e Hagi Tudose.