Fascinant in ultima vreme

Cand m-am reapucat de scris pe-aici am zis ca nu mi se intampla lucruri suficient de interesante cat sa povestesc despre ele. Si intr-adevar, cam asa a fost si este, evident din vina mea, as putea sa fac ceva in acest sens dar momentan mi-am dat seama ca unele din cele mai bune lucruri se intampla cand nu-mi fac planuri. Prea multa vreme m-au capiat multi oameni cu ‘planuri’ pentru ce-o sa fac azi, maine, saptamana viitoare, uite bine mie nu-mi plac planurile si (in mod ironic) planningul cand vine vorba de lucruri marunte de zi cu zi. Dovada la Massive Attack am ajuns sa imi iau bilet cam cu vreo patru ore inainte sa inceapa concertul si a fost o experienta foarte tare cu Red Bull si bere si sprijinit gardul.

In alta ordine de idei, diverse chestii interesante de prin stiri si alte locuri din ultimele saptamani:

• Unii bucuresteni doneaza mancare stricata si electrocasnice stricate pentru sinistrati, chestie care nu imi pare foarte greu de crezut (observati termenul „unii”). Cam 20% din lucruri (zic ei) vor fi aruncate pentru ca nu sunt bune. Interesant de observat conceptul ‘omenie’ de care se vorbeste in comentarii si cum este confundat cu ‘curatenia de primavara’ sau amestecat cu ‘daca atat au putut, atat au dat’. Si mai interesant, curios cati oameni ar mai dona daca ar exista locuri in care sa poti recicla, arunca, primi ceva bani inapoi pentru lucrurile pe care le arunci, la fel ca si tendinta oamenilor de a pastra multe chestii. E stricat? Eh lasa, mai tine-l, poate gasim undeva sa-l reparam etc.
• Ma plimbam pe strada intr-un tricou Threadless numit ‘The Bright Lights‘, ceva fusta si sandale si se pare ca mi-am gresit orasul sau ceva pentru ca trece pe langa mine un grup de burtosi cu maiou si colacii la vedere si striga acel cuvant cu ‘e’ (emo). O data, abia a doua oara cand mai avea un pic si ma apuca unul de fund mi-am dat seama ca se referea la mine. Un tip de langa mine rade si zice ‘ba prostilor’, moment in care incep sa il agreseze verbal pe ala; eu ma gandeam ca a fi strigat ‘emo’ pe strada ar echivala cu eu spunandu-le lor ‘prostilor’, anume o etichetare fara sa cunosti de fapt pe cineva. A doua oara cand m-au strigat unii asa pe strada era cand aveam tricoul de la ‘Reinventing Online Media’ si niste pantaloni de culoarea nisipului si nu le-am raspuns unor dubiosi care ma tot pupau de la ceva distanta. Concluzie, a fi emo in Bucuresti inseamna a nu te baga in seama cu oamenii de pe strada si a avea un tricou negru. Imi place sa cred ca oamenii aia n-au vazut de fapt un emo la viata lor.
• Concomitent, foarte multi romani sunt invitati sa pozeze tipe pe litoral si sa le puna pozele pe un mini-site ProTV („Culmea formelor„)
• Insemnarea lui Ioan T. Morar, „Nu citesc romanii ziare? Poate n-ati fost cu metroul…„ si o insemnare ca un fel de replica de la Faris Yakob, „Social Gravity and the Value of Free”
• Un articol scris de Paul Feldwick, „Exploding the Message Myth” – „We believe that if you are going to invite yourself into someone’s living room you have a duty not to shout at them or bore them or insult their intelligence. On the other hand, if you are a charming guest and you entertain them or amuse them or tell them something interesting, then they may like you a bit better”
• Nu vreau sa ma plang dar constat cu tristete ca unele publicatii de afaceri din Romania care au rubrici in engleza au traduceri foarte lipsite de imaginatie pentru unele stiri. Un exemplu constant pentru stirile de tipul comunicat de presa tradus in engleza contine de ţ ori cuvantul „says” dupa un citat. Pentru un jurnalist a carui descriere de post spune ca trebuie sa stii o limba straina e jenant sa nu stii alternative precum „states”, „posed”, „declared”, „claimed” si tot asa. Nu ca ar fi o mare chestie dar ma indoiesc ca stirile in engleza sunt facute ca sa le citeasca romanii.