Cum se face treaba

Imi place foarte, foarte mult Stanley Kubrick. N-as putea spune ca sunt genul de fan care sa ii tina minte toata filmografia si sa o povesteasca dintr-o singura rasuflare, dar am admirat intotdeauna fiecare cadru din fiecare film de-al lui pe care l-am vazut, nefiind niciodata in stare sa aleg un favorit. As zice ‘Full Metal Jacket’ dar ar insemna ca asta sa nu fie corect fata de celelalte, la fel de bune luate ca atare.

Nu sunt nici genul de persoana care ar putea sa se uite la un film de doua sau mai multe ori, in mod obsesiv, dar as putea sa ma uit la cadre si mici fragmente ori de cate ori am chef. Pentru ca de foarte multe ori te atasezi asa, doar de o scena, ai putea sa o urmaresti de un milion de ori fara sa trebuiasca sa vezi tot restul. Chiar daca stii ce urmeaza, acela este un mic ‘point of no return’ pentru tine. Sau ma rog, doar pentru mine poate.

Mi-au placut intodeauna filmele carora le puteai da interpretarea proprie sau care se dezvoltau pe mai multe planuri, nu erau plate, care puteau da nastere unor mii de conversatii in urma lor, nu doar un banal ‘Si cum ti s-a parut?’ – ‘Misto filmul’. Si alea sunt bune, dar pentru altceva. Pentru zece filme pur amuzament, m-as uita si la un film solid sau cam asa ceva.

Ei bine, Eyes Wide Shut imi placuse mie foarte mult la vremea lui. De ce n-as putea sa spun, ar insemna sa scriu prea mult cand deja scriu destul, dar tot atunci, am vazut cum bloguri dadeau nastere la propriile interpretari ale scenelor, decorului si toate cele. Nu exista YouTube atunci si din pacate si Kubrick a murit la 70 de ani, dupa ce a filmat Eyes Wide Shut. Imi placuse, desi aveam o aversiune fata de cuplul Cruise-Kidman, inca mai am pe fiecare in parte acum dar nervii mei deoparte, e un film foarte tare.

Poate multi nu sunt convinsi ca e un film foarte tare, evident e o parere pur subiectiva.

Dar azi, in seara asta, uitandu-ma din nou la 2001: A Space Odyssey, m-am mai gandit un pic la Kubrick. Si intamplator am dat peste un documentar care studia modul de lucru al lui Kubrick inainte de a face un film.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=VnoBdgxwTPU]

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=6oivVc2LwNQ]

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=WVtbx17NwGs]

Kubrick si-a umplut casa in care a murit (din cauze naturale) in Hertfordshire cu o gramada de cutii. Cu ce? Cu poze. Mi si mii de poze, facute de el, de fotografi – interioare, case, cafenele, decoruri, porti, arhitectura, absolut totul a fost documentat. Imagini panoramice, poze cu magazine de costume, peste 30,000 de poze in total doar pentru filmul Eyes Wide Shut dupa cum relateaza fotograful care i le-a furnizat.

Ce e fascinant este modul in care familia lui povesteste despre cum lucra: spre deosebire de altii, nu era niciodata prea ocupat, nu isi inchidea usa la camera, nu cerea liniste. Putea fi intrerupt oricand, de oricine. Se uita la fiecare poza pe care o primea si studia in amanunt fiecare colt, fiecare cotlon, fiecare detaliu. Era mereu entuziasmat de ceea ce facea – altfel cine si-ar umple casa de cutii cu poze si s-ar uita la atat de multe pentru un singur film?

De multe ori mi-as dori sa fie la fel in momentul in care facem o reclama. Sa nu fie o zona doar pentru ca ne e prea lene sa cautam alta. Sa nu fie ‘celalalt model’ care nu se afla pe piata doar pentru ca asta pe care il avem noi da mai bine pe film. Sa nu fii niciodata prea ocupat incat sa refuzi sugestii sau modificari sau orice alta mica intrerupere.

„Stanley had a hard time keeping up with himself.”