Ca la hotel

De fiecare data când mergeam undeva la hotel în plin sezon turistic sau în weekend ?i era suficient de aglomerat încât camerele de lânga sa fie ocupate, era foarte interesant trezitul diminea?a, cel pu?in la cei care veneau cam în acela?i timp! Îi vedeam pe plaja, pe pârtie, cam a?a cum î?i face majoritatea programul – ?i când vorbesc de mare ma refer la cei care erau diminea?a la ora 8 pe plaja, cel târziu 9 ?i stateau cam cât e indicat cu mult bun sim? de medici sa stai ca sa nu te arzi în primele zile sau pe toata durata.

Dupa aia îi mai vedeam întâmplator prin ora? sau chiar în hotel dar ce era interesant la familiile cu copii mici era faptul ca îi auzeam vorbind ?i puteam sa-mi dau seama când „mami, fac caca” sau „nu vreaaaaaaaaau”. Nu ?tiu exact cât de sub?iri erau pere?ii sau cât de tare se vorbea dar nu era zi sa nu se auda ceva din camerele de lânga. „Liliiii, unde ai pus pamper?ii?” ?i tot a?a. Slice of life din via?a altcuiva pe care îl vezi, uneori poate îl ?i cuno?ti dar nu îl vei mai vedea niciodata în via?a! ?i dupa episoadele cu pamper?i ?i caca, toata familia vesela la micul dejun. Sau uneori parin?i pe jumatate adormi?i.

Cam a?a ?i acum. Pot sa aud ce vorbe?te colega de apartament la ea în camera (ieri facea vocalize cu înca doi tipi) ?i când tu?e?te, când îi suna alarma la telefon. E minunat. Probabil ?i ea poate sa ma auda. Uneori eu n-a? vrea sa o aud. Dar indiferent, când ma trezesc diminea?a în zombie mode (?i ea la fel) stam în bucatarie cu capul pe masa înainte sa plecam în ora?. Dupa care se aude Kylie din alta camera. Excelent! Ma simt de parca o sa ies la plaja peste jumatate de ora în fiecare zi! Doar ca vorba lui Ian Brown, „Manchester has everything but a beach.” Ah da, am men?ionat ca aici sunt 10 grade ?i e frig de parca ar fi 8? Nu ca m-ar deranja, ba chiar îmi place vremea, simt ca o sa ma topesc pe 21 când vin în România.