As risca sa asum ca toata lumea a vazut „Pulp Fiction” la viata lor. Nu ca as vorbi despre vreun pasaj din film dar poate va aduceti aminte de cantecul „Girl, You’ll Be a Woman Soon” de Urge Overkill (de fapt un cover dupa Neil Diamond). Nu ma identific neaparat cu versurile dar imi place titlul.
Evenimentul de duminica m-a dat peste cap, dar din motive pe care nu pot sa le explic mi-a rezolvat un mare „of” al ultimilor cinci ani sau mai bine. Nu complet dar a ajutat cumva. Nu era ceva ce imi doream sa se intample dar de acum incolo nu va mai trebui sa imi placa de cineva cu forta si viceversa. N-o sa ma mai enervez de fiecare data cand acea persoana se comporta in mod necorespunzator. N-o sa mai trebuiasca sa vad acea persoana sau sa am sentimentul ca ii datorez ceva. Suna foarte egoist din partea mea dar e greu sa pretinzi ca ai sentimente cand nu le ai.
Altfel, ultimele doua zile au fost ciudate. Am primit telefoane, mailuri si mesaje de la oameni cu care n-am mai vorbit de ani de zile. Am citit fiecare comentariu pe care l-ati lasat la celelalte doua insemnari si imi pare rau abia acum ca n-am scris ata de mult cat mi-as fi dorit sa scriu dar stirea atarna ca un nor greu inca de anul trecut din Septembrie. Mi-am petrecut ultimele luni luptandu-ma sa imi gasesc un rost si un job pentru ca ramasese ca mama sa imi plateasca cursul la care m-am inscris si vroiam sa atarne mai putin in momentul in care imi gaseam ceva de lucru, nu cum au considerat unii vizitatori (ca sa citez un anume Mihnea: „Te-ai emancipat, tarfo! Dar niciodata sa nu uiti de unde ai plecat”). Nu stiu cine e Mihnea si nu ma intereseaza ce face dar he can go to hell because I don’t give a fuck.
Trecand peste asta. Am avut prieteni care au venit sa ma vada de la 2 ore distanta cand nu aveam pe nimeni cu care sa vorbesc si deodata, ziua mea n-a fost atat de nasoala cum parea. Stateam si ma holbam la ecranul monitorului fara sa stiu de ce si incercam sa citesc ceva, orice ca sa nu ma mai gandesc la ce se intamplase. Mi-am terminat un eseu pentru principles of marketing si citindu-mi cartea de marketing management am gasit o hartie cu scrisul ei de mana. A contat mai mult decat credeam, fiind unul din putinele lucruri pe care il am amintire. („il am” sau „le am”? care lucru? pe care il am? am dormit in reprize de cate 30 de minute si abia mai gandesc).
Stiu ca multi mi-au zis sa ma intorc dar mi-a fost imposibil sa rezolv totul in mai putin de doua zile. Teoretic as putea sa plec acum dar nu m-ar ajuta foarte tare in momentul asta, faptul fiind consumat.
De maine, viata is reia cursul normal, asa cum ar fi trebuit! Revin cu povesti.
Comentarii
3 răspunsuri la „Dubioasa Tranzitie”
In doua trei zile viata nu prea are cum sa-si reia cursul normal. Poate doua trei luni. Anyway, tu stii ce fel de relatie ai avut cu persoana, si cat de mult conteaza disparitia. Lucruri de genul asta nu se povestesc/explica si nici nu se inteleg pe blog.
aaah, clasicele comentarii de tip „sunt cititorul tau si stiu mai bine ce ar trebui sa faci tu cu viata ta”
take as much time as you need.. hugs!
am citit postarile tale dar nu am prea stiu ce sa`ti zic, mai ales la asa o veste ca un deces, de aia am tot dat pe blog dar n`am fost in stare sa scriu nimik. imi pare foarte rau ca ai trecut prin asa ceva, condoleantele mele 🙁