„Papa bun” de-a lungul timpului

source 

Cum o sa ma intorc in Romania pe 15 Decembrie, candva noaptea la ora unu sau doua, jetlagged up my arse (pentru ca am un orar ciudat) ma gandeam ca ar fi o idee buna sa vad ce s-a mai deschis in 3 luni cat eu n-am fost prin zona dar si mai important pe unde sa mai ies in oras cu diverse persoane cu care am decis sa ma intalnesc.

Am dat de blogul Papa Bun in cautare de restaurante bune in Bucuresti pentru ca multa vreme am depins de ghidul lui Peter Imre din Ziarul Financiar (rubrica ‘Dupa Afaceri‘) dar deja prea multa lume il stie si nu mai prezinta interes pentru mine. Surprinzator, desi e o persoana relativ cunoscuta, in unele restaurante inca nu se observa o diferenta si esti tratat la fel de mizerabil ca orice alt client iar in altele esti ‘Peter Imre’ si tratat ca familia regala, deci rubrica e usor irelevanta uneori. In fine.

Imi pare bine sa vad ca in topul restaurantelor e si un restaurant din Brasov la care am fost in 2004 si inca il tin minte, ii zice Casa Keller dar eu tin minte ca pe vremea mea ii zicea Hirscher-Keller. Lucrurile s-or fi schimbat.

Cred ca asta e cel mai misto lucru la un restaurant, sa te intorci dupa vreo trei-patru ani de zile si calitatea sa fie la fel ca ‘in prima zi‘. Observ cu placere ca in topul lui Cristi Roman sunt restaurante pe care si tata le lauda acum ceva vreme, semn ca ori au aceleasi gusturi in materie de restaurante (ceea ce e foarte putin probabil) ori pur si simplu apreciaza calitatea de-a lungul timpului. Nu de putine ori vorbeam de restaurante excelente la care ne-am intors ca sa descoperim ca serviciul lasa de dorit, nu au tot ce scrie in meniu si multe alte inconveniente.

Nu stiu cine scria rubrica „Bursucul Gastric” in Catavencu dar multa vreme a functionat ca sistem de referinta, in special din cauza faptului ca evaluarea era facuta dupa criteriul:  „mancare ca la mama acasa„, „ca la tata acasa” etc. si preturile „doar daca te invita cineva care plateste” sau „pentru ziua de salariu„.

Si ultimul, in nicio ordine a preferintelor, cronicile Metropotam pentru restaurante. Restaurante in care eu nu m-as fi incumetat sa intru dar cumva ma bucur ca au facut-o altii pentru mine.

Pana la urma nu-mi doresc sa citesc un articol despre ce gust are mancarea, atata timp cat e digerabila avem gusturi total diferite, unii  ne pricepem mai putin la cum se prepara ea atata timp cat exista, e mai importanta atmosfera, calitatea serviciului si curatenia din bucatarii si toalete plus alte detalii pe care nimeni nu le baga in seama dar mi-ar placea sa fie incluse:

  • farfurii ciobite
  • tacamuri neasortate
  • chelnerii au uniforme sau nu?
  • daca ai o problema cu un ospatar, cum se descurca?
  • cum procedeaza atunci cand se scapa un tacam pe jos?

Abia astept o cronica ce intruneste toate ideile astea, fie ea si sub forma de insemnare pe blog!

3 răspunsuri la “„Papa bun” de-a lungul timpului”

  1. Cred ca la faza cu farfuriile ciobite si tacamurile neasortate se poate trece abia dupa verificarea procesului de igenizare … nu de putine ori am avut ocazia sa vad urme de grasime pe farfurie si resturi intre dintii de la furculita!

  2. Multumesc de mentionare. Te invit sa citesti atent toate cronicile, fiindca vei regasi aspecte din cele cerute de tine. Citeste cronica despre „La 80” (e un banner pe stinga special dedicat subiectului).

  3. Hey, long time no see! Si eu ma intorc in tara pe 15 (noaptea) si stau pana pe 20. Ce zici de o cafea luni seara pe undeva, sa sharuim impresii de expati? 🙂 (sau miercuri, ca marti am doua Xmas parties to attend).

    if you’re interested, drop me a mail.