deea // supermagnet

How would you define the current cultural moment?

I’m starting to wonder if pop culture is in its dying days, because everyone is able to customize their own lives with the images they want to see and the words they want to read and the music they listen to. You don’t have the broader trends like you used to.

Sure you do. What about Harry Potter and Taylor Swift and “Avatar,” to name a few random phenomena?

They’re not great cultural megatrends like disco, which involved absolutely everyone in the culture. Now, everyone basically is their own microculture, their own nanoculture, their own generation.

via Questions for Douglas Coupland – Dreaming of a White Olympics – Interview – NYTimes.com.

Individuality & interactivity is where it’s at. Poate e momentul ca lumea sa-si dea seama ca pagina ta de stiri poate sa aiba si o mie de zorzoane, eu vreau sa citesc doar 3 cand intru. De fapt, de-aia nu intru, ca mereu sunt cate 1,000 de stiri care nu ma intereseaza si stau in calea stirilor pe care as vrea de fapt sa le citesc.

Campaign Nov. 27

Dintre toate feed-urile RSS pe care le citesc si ziarele si revistele din real life, prea putini mai folosesc termenul de ‘erata’ in care (soc) admit ca au gresit undeva, cu ceva publicat si corecteaza informatia respectiva. Unele ziare inca se tin de cuvant, altele nu, altele au rubrica ‘erata’ ascunsa undeva intr-un colt si altii pur si simplu nu o au deloc. 

De ce in online nu se mai practica asta? Hai mai bine sa lasam niste greseli crase acolo, sa trecem cu vederea, sa ne rusinam si sa stergem articolul daca se prinde cineva. Sau sa scoatem trei articole cu titlul corect pana iese ala care trebuie.

Nu de multe ori am vazut doua-trei ziare care isi iau informatiile din aceleasi loc dar vin cu alte date – imi aduc aminte in metrou odata cand doi oameni citeau doua tabloide diferite despre cea mai grasa adolescenta din lume. Era clar aceeasi poveste, unul din ziare zicea ca are 180 de kilograme (nu e cifra reala) si celalalt gresea cu 50kg mai putin. Oamenii stateau fata in fata la metrou si cine se uita la ele avea dubii serioase in privinta cifrei reale.

Si alt hobby pe care ar trebui sa-l incercam acasa: sa ne uitam la aceleasi stiri pe ProTV si pe Antena X atunci cand mor oameni in incendii sau cutremure: unii zic o cifra gen 2000 si altii o sa zica 6000. E ca la licitatie, mai da cineva ceva in plus? De unde stim cati oameni au murit de fapt?

Plus ca bonus, alt lucru enervant care ma uimeste de fiecare data la jurnalistii din Romania: fotbalist eliminat din nu-stiu-ce meci pentru ca suferise un accident intr-un meci precedent. Jurnalista intreaba “Si ce ati simtit in momentul accidentarii?” Fotbalistul raspunde “Durere, multa durere…ce sa zic.” Pai da, ce sa zica? Ce intrebare tembela e asta? Se astepta la “am simtit cum caldura ma invaluie si fiecare centimetru patrat al piciorului meu era intepat de un milion de ace veninoase…”

Azi din nou aflam despre atacuri din Mumbai de pe twitter si flickr, intainte sa apara la stiri sau sa vina prin jurnalisti.

PS: Later edit - AP are fotografii

Scenariu: persoana care nu mai citeste ziarele din Romania decat asa, din cand in cand. Si care oricum poate citi unele stiri pe alte site-uri. Dar din astea doua, ce-ar trebui sa cred? Da sau ba?

Cand m-am reapucat de scris pe-aici am zis ca nu mi se intampla lucruri suficient de interesante cat sa povestesc despre ele. Si intr-adevar, cam asa a fost si este, evident din vina mea, as putea sa fac ceva in acest sens dar momentan mi-am dat seama ca unele din cele mai bune lucruri se intampla cand nu-mi fac planuri. Prea multa vreme m-au capiat multi oameni cu ‘planuri’ pentru ce-o sa fac azi, maine, saptamana viitoare, uite bine mie nu-mi plac planurile si (in mod ironic) planningul cand vine vorba de lucruri marunte de zi cu zi. Dovada la Massive Attack am ajuns sa imi iau bilet cam cu vreo patru ore inainte sa inceapa concertul si a fost o experienta foarte tare cu Red Bull si bere si sprijinit gardul.

In alta ordine de idei, diverse chestii interesante de prin stiri si alte locuri din ultimele saptamani:

• Unii bucuresteni doneaza mancare stricata si electrocasnice stricate pentru sinistrati, chestie care nu imi pare foarte greu de crezut (observati termenul “unii”). Cam 20% din lucruri (zic ei) vor fi aruncate pentru ca nu sunt bune. Interesant de observat conceptul ‘omenie’ de care se vorbeste in comentarii si cum este confundat cu ‘curatenia de primavara’ sau amestecat cu ‘daca atat au putut, atat au dat’. Si mai interesant, curios cati oameni ar mai dona daca ar exista locuri in care sa poti recicla, arunca, primi ceva bani inapoi pentru lucrurile pe care le arunci, la fel ca si tendinta oamenilor de a pastra multe chestii. E stricat? Eh lasa, mai tine-l, poate gasim undeva sa-l reparam etc.
• Ma plimbam pe strada intr-un tricou Threadless numit ‘The Bright Lights‘, ceva fusta si sandale si se pare ca mi-am gresit orasul sau ceva pentru ca trece pe langa mine un grup de burtosi cu maiou si colacii la vedere si striga acel cuvant cu ‘e’ (emo). O data, abia a doua oara cand mai avea un pic si ma apuca unul de fund mi-am dat seama ca se referea la mine. Un tip de langa mine rade si zice ‘ba prostilor’, moment in care incep sa il agreseze verbal pe ala; eu ma gandeam ca a fi strigat ‘emo’ pe strada ar echivala cu eu spunandu-le lor ‘prostilor’, anume o etichetare fara sa cunosti de fapt pe cineva. A doua oara cand m-au strigat unii asa pe strada era cand aveam tricoul de la ‘Reinventing Online Media’ si niste pantaloni de culoarea nisipului si nu le-am raspuns unor dubiosi care ma tot pupau de la ceva distanta. Concluzie, a fi emo in Bucuresti inseamna a nu te baga in seama cu oamenii de pe strada si a avea un tricou negru. Imi place sa cred ca oamenii aia n-au vazut de fapt un emo la viata lor.
• Concomitent, foarte multi romani sunt invitati sa pozeze tipe pe litoral si sa le puna pozele pe un mini-site ProTV (“Culmea formelor“)
• Insemnarea lui Ioan T. Morar, “Nu citesc romanii ziare? Poate n-ati fost cu metroul…“ si o insemnare ca un fel de replica de la Faris Yakob, “Social Gravity and the Value of Free”
• Un articol scris de Paul Feldwick, “Exploding the Message Myth” – “We believe that if you are going to invite yourself into someone’s living room you have a duty not to shout at them or bore them or insult their intelligence. On the other hand, if you are a charming guest and you entertain them or amuse them or tell them something interesting, then they may like you a bit better”
• Nu vreau sa ma plang dar constat cu tristete ca unele publicatii de afaceri din Romania care au rubrici in engleza au traduceri foarte lipsite de imaginatie pentru unele stiri. Un exemplu constant pentru stirile de tipul comunicat de presa tradus in engleza contine de ţ ori cuvantul “says” dupa un citat. Pentru un jurnalist a carui descriere de post spune ca trebuie sa stii o limba straina e jenant sa nu stii alternative precum “states”, “posed”, “declared”, “claimed” si tot asa. Nu ca ar fi o mare chestie dar ma indoiesc ca stirile in engleza sunt facute ca sa le citeasca romanii.

Cred ca pana azi toata lumea a auzit deja, cumva, de un tip omorat de un urs pe undeva prin Brasov. Ca o persoana uneori paralela cu stirile, ce a ajuns la urechile mele poate fi distorsionat – de exemplu azi am vazut doua ziare care scriau despre aceeasi stire, cu o fata obeza din Marea Britanie: unii spuneau ca are 15 ani si 187 kg, altii o dadeau la 210. Oricat de grasa ar fi, stiu ca 30kg in plus nu mai fac mare diferenta dar in scris e cu totul alta treaba. Te intrebi care din stiri o fi adevarata daca esti pus fata in fata cu amandoua.

Chestia cu ursul am crezut ca e o gluma. Prima, prima stire a fost ‘om mancat de urs’. S-a schimbat in ‘om in coma alcoolica mancat de urs’, a ajuns ‘om in coma alcoolica ce probabil a starnit un urs a fost mancat’ si s-a rafinat de atunci in ‘om in coma alcoolica ce probabil a starnit un urs a fost sfartecat de urs si gasit pe jumatate ingropat’ pe undeva.

S-a dat cu presupusul ca ursii nu ataca decat daca sunt provocati sau ca omul era beat mort unde nu trebuie si ursul evident ca nu s-a jenat sa il manance, caci dupa cum bine stim ursii n-au reguli scrise sau nescrise cu ‘vezi ca e un om acolo adormit pe banca, da’ sa nu-l mananci, ca nu e voie.’

Si glorie, dupa o zi sau doua, cat a trecut, au impuscat ursul (ursoaica).

Stupoare.

Eu ma intreb, sincer, de ce au impuscat ursul? Nu aveau cum sa il identifice dupa vreo lesa sau cercel in ureche pentru ca nu au facut o numaratoare a ursilor din ce am auzit, deci nu se putea sti sigur. Acum, la ora asta se speculeaza ca ursul impuscat nu e de fapt cel care l-a omorat pe betivul adormit pentru ca are doar resturi vegetale prin stomac. Din nou, e o stire noua si neverificata, poate doar un zvon lansat la stiri pentru senzational dar eu sunt o sceptica, cei care asculta stirile, in majoritate, probabil ca nu sunt la fel de sceptici si mai pregatiti sa ia de bun ce se spune.

Revenind – de ce sa impusti ursul? Nu sunt eu membra WWF, nu demonstrez pentru animale in mod violent si n-am nicio treaba sincer dar cand nu stii sigur ce s-a intamplat (mortul tace evaziv, ursul la fel) si nimeni n-a vazut nimic ceva logica spune ca ar trebui sa folosesti tranchilizante si sa iei la puricat toata padurea, toti ursii, in mod organizat, sa vezi daca nu cumva sunt turbati sau au vreo boala care ii face agresivi si nu se numeste ‘foame’. Brusc, pentru siguranta, probabil o sa vina cineva care sa zica ‘de fapt ar trebui de fapt impuscati toti cei care ajung in zonele turistice’. Ar fi cam multi si cam tarziu sa faci o constatare din asta.

Dar serios acum, de ce-au impuscat ursul? Mai bine il bagau in inchisoare. Si nici nu era ala pe care il cautau. Ar fi fost prea banal sa il nimereasca din prima. Cu aceasta ocazie, ii salutam pe cei care au decis sa il impuste si si-au pus sau isi vor pune in cap toate asociatiile de protectie a animalelor, speciilor ocrotite de lege si tot asa.

Si mie mi-e frica de urs si nu vreau sa ma manance dar scuze, pot sa aleg sa merg ca turist absolut oriunde la munte in tara asta (plina de munti minunati, fara misto) unde nu imi ies ursi in cale daca in aceeasi zona, de cinci ani de zile, sunt stiri cu si despre ursi care vin la mancare. Daca sunt din Brasov, ar trebui sa consider deja un apel organizat catre ceva forma de protectie a animalelor din afara, respectiv justitie poate daca ursii sunt la capatul aleii si local nu s-a facut nimic.

Stiti ce se anunta in Victoria Station in Londra?

“Please do not feed the pidgeons, we’re trying to convince them life is better elsewhere.”

Cand ajung acolo, daca mai gasesc anuntul, ii fac o poza.

Singurul motiv pentru care as renunta la stirile sub forma de news feed si as începe sa citesc ziare si reviste din nou suficient de des este faptul ca în State alegerile dureaza mai mult decât e necesar. Când putine tari din lume se pot compara cu dimensiunile statului Texas, cu atât mai putin toate statele puse la un loc si o populatie care creste cu douazeci de milioane în opt ani, înteleg ca tara care ‘dicteaza’ multe din lucrurile care se întâmpla în lume are nevoie de alegeri de dimensiuni mari si candidati priceputi dar serios acum de sase luni si mai bine numai asta citesc si de fapt nici n-au fost alegeri înca!

Citind Cotidianul ‘pe net, frate’, nu pot sa nu observ câteva chestii amuzante:

1. Pe 7 Mai, Românii sunt cei mai harnici cumparatori din Europa
2. Tot pe 7 Mai, Un numar-record de reclame concureaza la eficienta (lucru de asteptat dat fiind cantitatile în care se cumpara în România)
3. Si în mod apoteotic pe 8 Mai, Retailul peste cinci ani: Carrefour, marele câstigator.

Cine ar fi crezut…

N-am zis-o eu, a zis-o altcineva. Dar exista si un pic de sambure de adevar

In Marea Britanie exista o concurenta acerba intre tabloide. Exista atat de multe, fiecaruia ii trebuie o stire de senzatie pec care sa o posede si sa o exploateze.

• The Daily Express se preocupa de un copil disparut si o printesa moarta. Primele pagini for fi intotdeauna despre MADELEINE sau DIANA.
• Rivalul, The Daily Mail, citit preponderent de femei, prefera povesti care sa te sperie de-a binelea. Marea Britanie asa cum o stim e pe cale de disparitie din cauza de chavs, ai dracu’ imigranti, indieni si chinezi, agenti de parcare nazisti, caini turbati, hackeri si consilieri obsedati de calculatoare plus pedofili. Si printr-o coincidenta, toti LOCUIESC PE ACEEASI STRADA CU TINE.

Putem spune aproape acelasi lucru despre cele din Romania, fiecare o sa inceapa sa se specializeze pe ceva. Atac pe pr0n ieftin, stirile de la Pro TV desi nu sunt sub forma de ziar, ar putea fi. Toate crimele si ororile la care te poti gandi, cand nu te astepti. Cancan are o inclinatie catre politic daca e sa judecam dupa coperti. Idei?

Intotdeauna o sa ma roada curiozitatea asta, ce ii intereseaza pe oamenii care dau senzatia ca nu ii intereseaza absolut nimic, niciodata?

• Pe pulsulzilei.ro o stire despre o angajata a unei banci care s-a pozat goala pe dosare acum un an chiar in filiala bancii respective a primit 42 de voturi (la ora la care am intrat eu)
• Un articol care are merita atentie din partea oricui, ca alcoolul si fumatul pasiv ataca inima primeste doua voturi.