deea // supermagnet

Pentru ca eu si alti romani de prin Marea Britanie am primit azi pe mail intrebarea ‘Ati fost la vot? Ati sesizat nereguli? Metode de a frauda alegerile?’

Raspunsul (public) e nu, n-am fost la vot pentru ca nu avem sectie de votare in Manchester si pana in Leeds n-aveam de gand sa ma deplasez. N-am scris nimic despre alegeri pentru cateva motive, and because it’s my blog I can say whatever I want:

• nu conteaza cu cine tin atata timp cat nu pot sa votez oricum si nici nu tin mortis; ar fi un fel de votat in Ploiesti cand locuiesti in Bucuresti;
• de 3 ani incoace nu am mai fost in tara mai mult de 2-3 saptamani
• faptul ca eu sunt aici nu se datoreaza vreunei schimbari politice majore din ultimii ani; probabil daca viata ar fi luat alt curs as fi crescut in alta tara si nu in Romania. Revenind, in ciuda schimbarilor pe care fiecare guvern le-a facut invatamantului, e o minune ca sunt aici. Sau poate nu minune, dar intamplare foarte fericita. Si daca as avea ceva de zis, ar fi un mare of despre invatamantul cu nuiaua si tocitul cartii. Change the world or go home, nu schimbati schimbarea (oricare ati fi) cu examen, nu examen, materie, nu-i materie, note, ba nu conteaza notele. Nu datorez nimic nimanui pentru ca nici macar liceul in care am invatat n-a fost renovat pana am terminat noi scoala..si banii n-au fost din banii publici, ci din ‘generozitatea’ unor parinti. Most of them.
• Suntem in UE nu pentru ca ne-am descurcat genial de bine, ci pentru ca am rugat frumos, frumos de tot. E ca si cum suntem in UE pe datorie..
• Au existat cu siguranta oameni care au incercat sa faca lucruri bune dar e ca si cum cineva le da mereu peste mana/ceafa ca e prea radicala schimbarea sau si-au smuls perii din cap cand au vazut cat ar dura sa zgudui ceva din radacini si au renuntat.

Am stat mai mult fara sa zic nimic da’ vad ca lumea tot intreaba, semn ca n-au inteles vorba aia cu ‘daca taceai, filosof ramaneai’. Cum spunea cineva, Romania e genul de tara in care daca nu spui nimic lumea te crede prost. Si lumea zice ca in Marea Britanie totul e pe dos! Poate lumea uraste ce am zis, poate crede ca e ipocrizie, deja nu mai conteaza. Cu sau fara motive in plus, n-am avut facilitati – ceva imi spune ca sunt mai multi romani in Manchester decat in Leeds. Stiu de ordinul sutelor doar in anul intai la facultatile de aici. Deci probabil in total sunt de ordinul miilor; si totusi sectia a fost in Leeds.

Acum, cine vrea o ceasca de ceai?

Motiv de poze, bucurie, cheltuit bani & in general simtit bine:

Citeam zilele astea in ziar (fara gluma apropo de ce am zis mai devreme) despre planuri de implementare a unui tren de mare viteza care sa uneasca orasele principale in mai putin de 2 ore. Momentan de la Londra la Manchester fac 2 ore (cu un tren Virgin Pendolino – solutia adaptata pentru infrastructura curenta dar limitata la 200km/h) si cu un tren de mare viteza s-ar face o ora. Asta inseamna foarte mult si m-ar bucura daca as ajunge sa lucrez in Londra cu posibilitatea de a ramane in Manchester, oricat de improbabil ar suna. De fapt, ar insemna ca pot sa locuiesc fix unde vreau si va exista un tren de mare viteza in apropiere!

De ce ma bucura?

Bucuresti – Cluj de exemplu: 426 km zice un site (eu nu stiu fix de unde si pana unde, +/- cat vreti voi)

Londra (Euston) – Manchester (Piccadilly): 333 km, dintre care probabil 30 nu sunt autostrada pentru ca sunt in oras.

Daca cu trenul imi ia 2 ore sa parcurg 333km (sau o ora cu ideea asta noua), inseamna ca suntem in directia cea buna.

Ma bucura in special pentru ca cei care sustin ideea – si aici vine partea importanta – au zis ca din cauza ca ne ia atat de mult sa traversam tara in lung si in lat, economia are de suferit. Adica problema nu e cat ne costa pe noi sa implementam sistemul asta, ci cat o sa ne coste daca nu o implementam.

Si sincer, mi se pare corect & I don’t care what you think. Atata timp cat un tren poate sa ma duca 300km intr-o ora, o sa prefer intotdeauna trenul condusului, oricat de placut ar fi. Nu e mereu placut Ca o sa li se puna bete in roate sau nu, e alta problema, important e ca exista suficienti oameni care sa fie de acord ca trebuie ca sa se poata schimba ceva.

Cred ca nu prea am vorbit despre scoala si alte lucruri din martie sau chiar mai devreme – si pentru ca de atunci si pana acum s-au intamplat multe lucruri…

La facultate au fost zile si mai bune, zile si mai obositoare inainte de examene

Au fost examene si ploi torentiale care ne-au udat totul mai putin entuziasmul (sau poate doar parte din nebunia ca am facut totul prost si nu mai conteaza oricum)

A fost candva si ziua mea de nastere

…si a fost si Paris, plecand de pe o vreme grozava

Si aterizand pe o vreme nasoala de tot

Facand poze la tot felul de balarii…

Inclusiv mie

si unei bunici care nu stie decat sa ma rasfete cand ma prinde

Si unor locuri deosebite din Paris

Incluzand macarons cu liquorice. Cum ii zice in romana? Lemn dulce? Lemn sa fie.

Am distrus laptopul o vreme..dar macar am ajuns la plaja (cu sau fara obiectul muncii)

Urmeaza si partea a doua…candva.

De ce se tin ghinioanele scai de mine ma depaseste deja dar printre vestile bune pe care le-am primit zilele astea a fost un mail de la colega de apartament (care a invatat printr-o intamplare mai ciudata ca e bine sa imi dea mail-uri si nu mesaje pe facebook).

In mod straniu, zice ea, cineva a lasat o sticla de lapte in fata usii pe unde ies eu. S-a gandit sa o lase acolo ca poate am comandat eu milk delivery si bineinteles ca sticla a stat acolo pana s-a stricat. Cand a luat-o si a golit-o a aparut alta sticla de lapte si una de suc de portocale. Probabil de la o saptamana la alta s-a imbunatatit serviciul!

Imi intareste convingerea ca ignorance is bliss si ferice de cei ce nu se gandesc la ce e mai rau, caci sunt mult mai putin stresati ca noi, restul. Noi (adica eu si familia) ne-am gandit nu la o gluma, ci la faptul ca in Bucuresti, unde furturile sunt o a doua natura pentru unii, cand oamenii pleaca in vacanta hotii lasa lucruri in fata usii ca sa vada daca ridica cineva sau nu. Adica daca familia/persoana e acasa sau nu ca sa se miste si ei cu talent. In Finlanda insa, oamenii probabil au o aura inocenta (sunt vreo 5 milioane in toata tara, cam cati suntem noi doar in Bucuresti sau Manchester) si nimeni nu se atinge de nimic, deci e greu sa-ti dai seama cand cineva vrea sa fure sau sa faca o gluma, respectiv sa fie dragut.

Am trimis un mail catre politistul nostru comunitar foarte constienta de faptul ca daca n-am vazut pe nimeni inseamna ca ‘nu exista’ in termeni politisti. Daca nu stim cine le pune sau nu vedem pe nimeni e ca si cum n-ar fi acolo; cea mai buna solutie e doar sa nu lasam ferestre deschise sau lucruri la vedere. Si cireasa de pe tort, ca oamenii nu reclama lucrurile astea de obicei pentru ca nu li se par suspecte. De-aia, daca n-au trait in Romania, n-au invatat de la cei mai buni care fura in miezul zilei. Si bonusul numarul doi, cei carora li se sparg casele pun poze pe facebook cu locurile pe unde isi plimba catelul sau fac jogging, tocmai ca sa le faca viata mai usoara hotilor

Asa ca daca gasesti ceva la usa (ta sau a altuia), nu e cineva care face misto de tine. Si nici room service.

A ajuns si la noi

Si cam pe-aici locuiesc eu (evident nu adresa exacta)

Initial vroiam sa intitulez insemnarea ca ’sufera baba la frumusete’ dar suna prea cliseistic. Azi mergand spre facultate meditam la faptul ca in Bucuresti ieri sau alaltaieri erau vreo -10 grade, la fel de frig ca atunci cand am plecat eu din Sofia dupa Craciun si nu reuseau prietenii nostri sa porneasca motorul la masina. A fost si aici frig dar vremea e atat de plictisitoare (nu degeaba ii zice British weather) incat niciodata nu e mai cald de 24 de grade sau mai frig de -8 grade. Statistic vorbind, stiu ce scrie in carti dar de doi ani de zile nu s-a schimbat foarte mult si invariabil ploua, e ceata, e senin dar bate vantul si e frig.

Ce e fascinant e ca sunt si unele magazine de tipul ‘trendsetter for the masses’ in care hainele sunt atat de ieftine incat oricine si le poate permite si as putea sa zic ca desi nu sufera de o colectie prea mica, sunt cu siguranta hainele si culorile pe care o sa le vezi la toata lumea in sezonul urmator. De exemplu acum cateva veri puteai sa te duci in Unirea (aripa Calarasi) pe toate cele doua sau trei etaje si vedeai numai haine portocalii la barbati si pasteluri si blugi in culori spalate la femei. Puteai sa fii sigur ca asta se gasea si in centre comerciale gen Crangasi, Obor etc. si ca asta urma sa vezi toata vara pe o vasta majoritate a oamenilor.

Aici se practica masochismul mai ceva ca in Romania unde daca ies in tricou cand sunt vreo 15 grade afara lumea zice ca am innebunit si ca ar trebui sa pun ceva pe mine, pe cand aici la 15 grade si soare ne tolanim pe iarba. In Bucuresti inca se umbla cu fular si manusi in schimb. N-am idee de ce dar in fine, aici si cand e frig (si prin frig intelegem sub 8 grade afara si vant) exista acea categorie de oameni care nu ar pune haine pe ei nici daca au picioarele degerate. Din dorinta de a fi originali, diferiti, tembeli poate, vad fete prin oras care se plimba cu sandale iarna, care nu renunta la balerini fara ciorapi pe ploaie, in fuste mult prea scurte pentru temperaturile de afara si tot asa.

Cel mai bun exemplu e o colega de-a mea care a venit numai in balerini, fusta de blugi si un hanorac (pe dedesubt un maiou) pana in Decembrie la ultimul curs cand stranuta si tusea de nu mai putea. E un fel de test de rezistenta ciudat pe care eu clar nu-l inteleg dar nu degeaba avem cel putin 20 de reviste care costa £3.50 fiecare sa ne spuna ca poti sa arati bine si cu haine pe tine iarna. Probabil ca multe le citesc si zic ‘manusi? caciula? ce loseri astia la redactii, au impresia ca noi chiar o sa le cumparam si folosim’.

O vreme puteai sa traiesti cu senzatia ca daca te imbraci gros nu incapi in peisaj cand nicio femeie pe strada nu renunta la tocuri si peep-toe pana cand da prima zapada si degeaba incercai sa arati bine (sau elegant at most) cand (prostii aia) sufereau de frig dar aratau foarte prezentabil. Ce chestie. Cred ca timp de o luna am reusit sa nu incalt adidasi si blugi+tricou dar ceva in mine urla ca nu se mai poate. Asa ca azi nu ma imbrac nici frumos, nici elegant, nici subtire, ma imbrac in blugi, tricou, hanorac si geaca (plus manusi) si ma uit la altii cum ingheata de frig. Ce bine e.

Azi imi dau seama ca de fapt imi place Manchester foarte mult. De fapt niciodata nu mi-a placut atat de mult ca acum sau weekend-ul trecut. Fata de alte orase, as fi temptata sa spun ca mi-ar placea sa raman aici si nu sa plec mai la sud (adica Londra) cand termin facultatea. Dar oricum nu stiu ce-mi rezerva viata pana atunci.

“If rain makes Britain great
Then Manchester is greater
As you dry your clothes once again
Upon the radiator
What makes Britain great
Makes Manchester yet greater

From Cheetham Hill to Wythenshawe it’s rain
Gorton, Salford, Sale pretty much the same
As I’m caught up without my jacket once again
The raindrops on my face play a sweet refrain”

“How can they be tired of England?

They’ll never know the England that we know.”

M-am trezit lucrand in cea mai aglomerata saptamana din an, cea in care vin toti studentii noi. M-am trezit ca tot orasul e plin, ca atunci cand vreau un sandwich nu mai e in magazin, ca la supermarket la ora 6 au ras ABSOLUT TOT, ca pe strada mi s-au dat o gramada de prostii gratuite, de la felii de pizza pana la calendare, pixuri (am vreo 100 acum) si ustensile de bucatarie. Foarte, foarte dragut dar 40.000 de studenti de la trei facultati (Manchester Met, Uni of Manchester, Uni of Salford) intr-un singur oras, intr-un singur centru e mult prea mult. 

Pe de alta parte, saptamana asta s-ar putea sa primesc un bonus, care ar insemna £300, ceea ce nu e rau deloc. Printre altele am primit si un ‘premiu de consolare’, un stick USB de 2GB (desi primisem cadou unul de 4 de ziua mea, thanks to the greatest guy in the world care stie ca un stick USB e mai valoros decat orice alta prostioara ) si alte mici balarii. 

Ma gandesc sa ma duc la IKEA dar nu am timp nici sa respir, let alone sa fug pana acolo si inapoi cand imi ia doua ore doar pe drum. Vreau masina si cred ca asta e primul lucru pe lista de chestii de facut dupa facultate. Poate o hibrida pe modelul Fisker sau Tesla. Who knows )