deea // supermagnet

Eu (pentru ca asa incepe orice propozitie egoista) urasc o gramada din chestiile care le plac multora dintre noi. Nu mi-au placut niciodata extraordinar de mult cartile; cand eram mica abia daca citeam pentru ca aveam net si jocuri si alte balarii cu care sa imi ocup timpul dar candva, avansand spre varsta de 20 de ani m-am luminat si am inceput sa citesc. De ce nu stiu. Initial citeam foarte mult si foarte stufos despre publicitate, branding, alte chestii si eram foarte entuziasmata de subiect. Genuinely, si acum sunt entuziasmata daca e subiectul potrivit dar a intervenit si cunoasterea empirica care a amestecat chestiile despre care citeam cu chestiile pe care le traiam.

Am o lista cu o gramada de carti ce le zic tuturor ca trebuie sa le citeasca atunci cand de fapt ele ar trebui citite. E la latitudinea fiecaruia sa le citeasca daca vrea, nu cartile sau nici diplomele te fac destept dar ajuta daca le interpretezi cum trebuie

O alta chestie pe care am ajuns sa o urasc este sa termin de citit o carte al carui intreg subiect sau a carei idee principala poate fi rezumata intr-o singura propozitie. Sau fraza. Mai multe propozitii. Oricum ceva banal.  Candidatii mei favoriti sunt*: Seth Godin, Malcolm Gladwell, Alain de Botton. Plus altii la care mi-e greu sa ma gandesc acum. Alain de Botton insa e o alta categorie. Daca Seth Godin si Malcolm Gladwell au carti care imi dau senzatia ca ar incapea in cateva insemnari pe blog, ma gandesc la numarul de pagini, cine cat intelege, cine are nevoie de poveste, cine are nevoie de bulletpoints ca in powerpoint ca sa inteleaga, cui ii trebuie analogii si ca trebuie, totusi, sa se vanda multe exemplare. La Alain de Botton cartea e ca o poveste. Poate un eseu fara vreo concluzie bine conturata dar din cateva idei pe care le stiam deja si el le-a cercetat sau despre care s-a interesat cel putin, a reusit sa construiasca niste carti pe subiecte mondene.

Dar nu e nicio crima daca luati si cititi ‘Arhitectura Fericirii‘ de acelasi autor pe care il citeam intr-o vacanta vorbind despre nevoia noastra disperata de a avea cat mai mult, ca nu ne-ajunge. Si de ce suntem egoisti. Criticii vor spune ca spune o gramada de platitudini dar cel putin eu cred ca zice mai putine decat Gladwell si Godin la un loc; atunci cand le exprima compenseaza inca si cu ceva util ce nu stiam sau mi se pare interesant. Ceea ce, in definitiv, e unul din scopurile mele cand citesc ceva: sa aflu lucruri noi.

Nu ca sa ne amagim ca traim intr-un bloc ca o cutie de conserve, cutie de chibrituri sau ce-o mai fi, ci pentru ca in esenta omul sfinteste locul dar trebuie mai mult decat atat ca sa ne simtim bine (fara sa fim frivoli, cum zice recenzia). Si ca tot vorbeam de recenzii, inca doua la ‘Eseuri de indragostit‘ si ‘Consolarile filosofiei’ (daca titlul primei nu v-a convins, a doua chiar nu e atat de rea precum suna).

Poate ca o citesc degeaba. Da’ imi face placere.

* fara nicio ofensa inteligentei lor si faptului ca desi este dureros de evident, macar cineva s-a gandit sa publice o carte pe cand noi muritorii de rand citim si luam la cunostiinta.

Am facut o pauza in care am plecat in vacanta in Turcia la soare si caldura fara ploaie ca la tropice cum a fost la Bucuresti. Nu despre Turcia vreau sa scriu acum, ci despre lista de lecturi pentru vacanta (mai mult sau mai putin, unele am trisat si le-am citit vara trecuta sau in timpul anului). Nu stiu de ce dar mi se pare mai usor sa citesc carti incarcate de date si informatii cand ma relaxez dupa o dimineata la plaja; la plaja evident e imposibil sa te concentrezi pe altceva decat pe soare, caldura si bautura din pahar plus o carte sau o revista ‘de unica folosinta’. Citim si balarii ca sa putem functiona cum trebuie

Revenind, lista de carti care se pot gasi si in Romania, nu doar de pe amazon, okian sau alte locuri – nu ca n-ar fi bune:

Si un clasic, bonus pentru cei care intreaba ‘ce carti sa citesc ca sa ma fac planner?’

Ultima nu se mai gaseste prin librarii (eu am vandut-o pe a mea acum ceva vreme dat fiind ca o aveam si in engleza). 1, 3, 4 au fost gasite in Diverta si 2 (25,60 RON) in Carturesti. Preturile la celelalte nu le mai tin minte dar toate costa cam 100RON in total daca nu ma insel.

Bonus #2 pentru cei care se simt viteji sau cu chef de citit: Alain de Botton – Arhitectura Fericirii si orice altceva de Hannes Stein – “Cum sa ai mereu dreptate” sau “Enciclopedia lucrurilor care ma sacaie zilnic” aparute la Nemira. Daca nu gasiti in magazine, gasiti direct la Nemira care e pe bulevardul Ion Mihalache.

Un nene pe nume Virgil Griffith, baiat foarte destept de altfel, a creat doua grafice bazate pe o corelatie intre muzica ascultata de studenti si rezultatele de la SAT (testele de admitere in invatamantul superior in State).

• Music that makes you dumb
• Books that make you dumb

“Of course there is the whole correlation is not causation thing, but, I mean, duh,” 

Ce inseamna asta? Interpretarea rezultatelor e de fapt alta decat sugereaza titlul. Daca citesc asta inseamna ca devin prost? Nu, ci ‘cei care citesc cartea X sunt cei cu notele cele mai mari/mici’. Titlul e facut ca sa atraga atentia pentru ca intrebarile cauzale sunt cele care le fascineaza pe oameni. Daca beau Cola mi se strica dintii? Daca mananc multa ciocolata ma ingras? Si tot asa.

Constatare: cei care au zis ca citesc ‘The Holy Bible’ (Sfanta Scriptura?) au scoruri mai mici decat cei care au zis ca citesc ‘The Bible’ (simplu ‘Biblia’). 

Ce ziceam acum cateva zile despre cercetarea calitativa versus cea cantitativa (in care o prefer pe prima) este ca in cazul Bibliei, rezultatele pot fi interpretabile. De exemplu am putea presupune ca cei care citesc Biblia sunt oameni care se simt tristi, deprimati sau au dubii in privinta propriei spiritualitati. Multe Biblii pe aici sunt facute in asa fel incat inainte de ‘cuprins’ exista cateva teme sau categorii in care e organizata. Nu e o chestie verificata dar in vremurile de demult cand exista o Biblie in sertarul camerei de hotel cam pe oriunde te duceai, aratau aproximativ la fel. Cauta la pagina 5 daca ai trecut printr-un deces in familie. La paginile 10, 20, 144 daca ai fost parasit. La paginile 36, 47 catre 49, 52 daca ai ramas fara bani. Unele Biblii sunt structurate in asa fel incat sa fie accesibile pentru toti cei in cautare de speranta. 

O alta explicatie ar fi, bineinteles, ca Biblia te indoctrineaza intr-un fel sau altul. Exista studii care demonstreaza diferente intre structura creierului unei persoane religioase si cea a unui ateist. La fel si cele care zic ca ori crezi in explicatii stiintifice, ori in religie. Discutii multe si diverse pe temele astea.

Dar e doar un exemplu in favoarea cercetarii calitative pentru a completa rezultatele unei cercetari cantitative

• Beyond Disruption de Jean-Marie Dru
• A Smile in the Mind de Beryl McAlhone, David Stuart
• Green Marketing Manifesto de John Grant
• Convergence Culture de Henry Jenkins
• Ways of Seeing de John Berger
• Cluetrain Manifesto de Rick Levine, Christopher Locke, Doc Searls, David Weinberger

Si probabil altele de care nu-mi aduc aminte acum. Dar trebuia sa fac o lista

I might be really slow & thick si poate nu e o veste tocmai noua ca Polirom are cateva titluri intr-o biblioteca online; am aflat via un tweet de la Ionut (thanks ) si chiar daca nu sunt multe, sunt cateva titluri bune acolo, in special daca studiati psihologie sau stiinte sociale de orice fel. N-au inca cine stie ce beletristica si titlurile sunt ieftine chiar si in magazine, cu unele carti sub 10RON dar daca stocul e epuizat nu e rau sa le luati in format .PDF arhivat si sa le cititi direct de la ei.

Momentan ma delectez cu ‘Elogiul Prostiei‘ de Vasile Pavelcu, sunt curioasa de natura prostiei asa ca a trebuit sa o citesc.

Intr-o sambata dimineata, la ora sase dimineata, cand se scriu toate rapoartele pentru saptamana viitoare, am avut un mic highlight apropo de magazinele Diverta si Carturesti din Bucuresti (caci in afara Bucurestiului nu mi-e la fel de clar; intr-un fel nici in Bucuresti nu mi-e mai clar dar sunt obisnuita cu ele).

Gandul a venit scriind o strategie pentru altceva si mi-am dat seama ce ma enerveaza de fapt la unele din ele. N-am pretentii de cine stie ce analiza detaliata pentru ca ma pierd usor daca ma apuc de asa ceva dar am eu o mare problema cu asta.

In Diverta am zis ca nu mai pun niciodata piciorul ca sa cumpar pentru ca din varii motive a devenit o mare varza. De-a lungul timpului a achizitionat magazinele Best Computers si mai nou si Libraria NOI de pe bulevardul Magheru. Si-a imbogatit portofoliul adaugand si electronice, software, hardware si o gramada de carti pe care NOI le importa si Diverta nu le avea. Nu stiu altii cum sunt dar in NOI am gasit intotdeauna tot ce imi trebuia si nu imi trebuia.

#1 - Salingers/Nautilus

NOI avea o selectie foarte buna (in viziunea mea) de carti in engleza pe care le mai puteai gasi la Nautilus (magazinul acela la subsolul unui bloc in apropiere de restaurantul Doina/statuia Aviatorilor) si Salingers. Nautilus a fost primul loc care a adus Harry Potter in engleza mi se pare (s-ar putea sa gresesc dar am imbatranit odata cu Harry Potter) si avea acea atmosfera de loc in care te duceai dupa scoala ca un copil mic sa intrebi ‘A aparut azi?’ – ‘Nu, n-a aparut azi’. Salingers pe de alta parte era o idee buna la momentul respectiv pentru ca prea putine librarii aduceau carti exclusiv in engleza. Problema lor a fost ca au deschis magazine la JW Marriott, unde imi inchipui ca erau cocosati de chirie, si mai recent, in ultimii ani, in Carrefour Baneasa. Nu mai stiu de altele asa ca astept sa fiu iluminata daca mai exista. Nu mai stiu nici de cel de la Marriott de fapt pentru ca era intr-un colt foarte retras unde nu ajungea foarte multa lume. Diverta pe de alta parte a avut putine carti in Engleza pana sa inceapa sa aduca mai multe si unele din ele in conditii destul de proaste – gaseam multe carti care aveau colturi indoite sau aratau de parca ar fi cazut o statuie pe ele in timp ce erau transportate.

#2 - Amplasament

Lamurind problema cartilor de nisa, cand a aparut Carturesti a adus o selectie care sa rivalizeze cu ce aveau acestia, intr-o cladire mult mai la indemana pentru multi pietoni, anume fix langa cinematograful Patria de pe Magheru*, practic in ceea ce eu numesc buricul orasului. Buricul orasului e de fapt ca un fel de linie continua de la Piata Victoriei pana la Piata Unirii in viziunea mea asa ca as putea zice centrul comercial datorita faptului ca acum ceva vreme se speculau si sugerau investitiile pe Calea Mosilor date fiind chiriile mici dar nimeni nu s-a inghesuit pentru ca nu e o strada la fel de pietonala ca Magheru. Cel putin mie nu mi se pare. S-ar putea sa fiu singura

NOI si Carturesti se aflau la egala distanta si in ceea ce priveste o (oarecare) diferentiere, NOI beneficia de sala Dalles fix langa, loc devenit ‘loc de cautat mici cadouri’ in apropierea sarbatorilor dar in viziunea mea o suprafata sufocant de mica pentru cati oameni ii calcau pragul. Nu mi-a placut niciodata sa ma inghesui in ceea ce mi se parea un fel de Bucur Obor mai mic dar parea ca avea si are (risc sa zic) succes dar nu stiu in ce masura vanzatorii isi recupereaza banii sau cat sunt chiriile. Oricum, Carturesti nu avea spatiul necesar pentru ca i-a trebuit cativa ani sa deschida mansarda pentru public si mai tarziu targul Carturestilor (care cred ca s-a deschis dupa ce am plecat eu in vara pentru ca sigur nu era acolo). Carturesti avea si inca are o selectie impresionanta de CD-uri si DVD-uri pe care nu le vei gasi niciodata in Diverta, are filme straine, are impresionant de multe lucruri pe care mi-as fi dorit acum cativa ani sa le pot cumpara din Romania dar nu le-am gasit niciodata. Pur si simplu prin selectia de carti si deschiderea unei ceainarii in interior, Carturesti a atras un public mai boem decat Carturesti. Ceainaria devenea loc de lansari si galerii, nu la fel de comercial in aspect ca sala Dalles dar oricum mai rafinat. Carturesti devenise un loc in care sa te duci de placere si inca este.

Diverta a incercat sa fie ‘everything for everyone’. Cand a achizitionat spatiul pe care se afla magazinul Eva tot pe Magheru, au deschis si o cafenea la etaj – daca la Carturesti aveai ceai, la Diverta ai cafenea si prajituri cu priveliste spre bulevard pentru ca nu toata lumea vrea ‘doar’ ceai si pentru ca (cel mai probabil) s-au inspirat dupa modelul Starbucks+Borders. 

#3 – Extindere

Nu stiu ce o sa faca Diverta acum ca a achizitionat NOI la vreo 6 minute de mers pe jos de la celalalt magazin dar in speranta ca nu se inchide, spatiul nu se preteaza la foarte mult datorita formei. Mi-am imaginat tot timpul ca ar arata bine ca o galerie de arta dar in vremurile de azi galerie de arta ar mai lipsi intr-un spatiu asa mare. In schimb, Diverta a inceput sa aduca produse pentru copii – paturi, jucarii si toate cele (le gasiti in mall-ul de langa Cora Lujerului) ceea ce nu e un lucru rau in esenta dar nu stiu ce se vrea a fi Diverta mai nou. In cautarea unui cadou pentru cineva am zis ca intru la Diverta pentru ca au o selectie buna de papetarie si gasesc o punga in care sa pun pachetul. Aiurea, intrand in Diverta pe 27 sau 28 decembrie, am gasit vreo 3-4 pungi de cadouri ratacite. Diverta nu e locul in care sa iti iei rechizite, nu e nici locul ideal de unde sa iti cumperi alte lucruri datorita adaosului comercial mult prea mare (nesimtit de mare as zice daca ma uit la produse gen Apple) si datorita faptului ca nu are inca nimic care sa ma faca sa intru acolo si sa caut ceva decat in Carturesti sau Media Galaxy (sa zicem) pentru alte accesorii gen casti si tastaturi.

Pe de alta parte, cam in aceeasi zona se afla doua librarii de stat (banuiesc) care din pacate si-au pierdut reputatia in timp, mai putin cu cei in cautare de carti pentru scoala: Librariile Eminescu si Sadoveanu. Ceea ce e pacat. Daca libraria Carturesti ar avea bani, ar putea sa inchirieze sau sa achizitioneze o casa prin zona Dorobanti/Str. Roma/Londra, undeva intre Dorobanti si Calea Victoriei de fapt. Ar avea vreo trei licee in apropiere (Vlahuta, Caragiale, Monnet) doar pentru ceainarie, carti, muzica dar ar fi si mai interesant daca ar avea spatii destinate exclusiv unor galerii semi-permanente. I’d go there at least. 

* stiu ca citesc si oameni din provincie care probabil nu au idee unde e si cu ce se mananca

Am reusit sa ma mut intr-un apartament undeva departe de centrul orasului, uneori halucinant de depresiv din cauza aglomeratiei. Cine crede ca aglomeratie e doar in week-end greseste. Aglomeratie e toata ziua si unul din lucrurile care va ramane mereu un mister pentru mine este raspunsul la intrebarea ‘cati oameni nu fac nimic toata ziua si fac cumparaturi, umpland magazinele zi de zi?’ pentru ca par tare multi.

Impart apartamentul cu o finlandeza pe care am cunoscut-o printr-un anunt si momentan ne intelegem destul de bine. Are un caine, un collie fara prea multa blana (risc sa zic chel dar as fi rautacioasa) si tare linistit, poate prea linistit pentru gusturile mele. 

M-am mutat langa un parc dar nu va inchipuiti ca atunci cand zic ‘parc’ vin in minte imagini cu un Herastrau sau Cismigiu idilic, nici cu un parc de cartier. E mai verde decat ar putea permite saturatia din pozele pe care le-am facut dar nu pot sa le descarc pentru ca nu mi-am luat cititor de card si n-am nici cablu pentru complicatul aparat Sony pe care il am. Cand zic ‘parc’ nu sunt nici o gramada de copii (desi sunt doua scoli in apropiere) si surprinzator sau nu, aici copiii petrec mai mult timp in casa decat afara. Nu se dau cu rolele pentru ca asfaltul nu este asfalt ca la bucuresti (si nici borduri) dar se dau cu bicicleta in schimb. Lucru pe care trebuie sa il fac si eu, anume sa-mi iau o bicicleta. Si ma uit cu jind la niste Trek, respectiv Specialized. 

M-am mutat si a durat fix doua zile pana cand banca mi-a schimbat adresa. Zece minute cat m-am dus la alt GP ca sa ma inregistrez la el, vreo trei saptamani de platit cate zece lire fiecare pana a aparut minunatul abonament pentru elevi si studenti pe ‘toate liniile’ in Manchester, anume £155 din septembrie pana in iunie. Vine cam cinci lire pe saptamana, deci intr-o saptamana platim cam cat intr-o luna in Bucuresti. Doar ca aici autobuzele vin fix la orele la care trebuie sa vina. 

Finlandeza cu care stau nu are de gand sa munceasca, ceea ce mie mi se pare straniu, dar pana la urma alegerea ei, dat fiind faptul ca primeste o bursa din Finlanda suficient cat sa-i acopere cheltuielile. Din cauza asta insa, tine sa facem economie la multe lucruri – e bine pentru ca ma invata si pe mine sa folosesc mai putin, exact cat am nevoie dar e si frustrant cand imi zice ca nu vrea sa dam drumul la masina de spalat in timpul zilei pentru ca o ora de folosit curentul electric costa aproape o lira, spre deosebire de 20p pe ora noaptea, adica o cincime din pretul initial. Nu stiu daca o sa vreau si o sa am tot timpul ocazia sa imi spal rufele noaptea dupa 12 insa. Sau sa imi fac dus la 6 dimineata, ca ma costa mai putin.

I-a ramas o gramada din mobila pe care o avea cu fostul ei prieten. Azi dimineata s-au intalnit sa discute cine ce pastreaza pentru ca s-ar putea sa facem schimb de camere in curand si daca el vrea sa ia ceva, atunci va trebui sa il rugam tot pe el sa ne duca la IKEA cu masina lui si sa luam chestii. Dar pana si mobila de la IKEA i se pare scumpa, mie nu. Ar prefera sa nu faca investitii, desi cu siguranta o sa ramana cu ele peste ceva vreme. Cum ar fi biblioteca Billy despre care vorbea si blogul Apartment Therapy: “In college it’s just a bookcase but as you get older you might add doors to give it an entirely different vibe.”

Altfel totul revine la normal. Am fost la Massive Attack. It was good. Am avut bonus tracks care n-au fost in Romania si lui Stephanie i-a fost prea frig sa poarte rochita si sosete pe scena. He-he.

?i mai ales daca a? fi în România, a? scoate o colec?ie întreaga numai cu literatura pentru adolescente. A? re-edita clasicele care parca nu mai dispar din listele de citit ale tinerilor – daca va suna cunoscut Elevul Dima Dintr-a ?aptea, Maitreyi, Dragostea nu Moare, Jurnalul lui Anne Frank, Invita?ie la Vals, Scrisoare de Dragoste, Cartea Nun?ii, Cire?arii, La Medeleni, Adela, Doamna Bovary, Laleaua Neagra, Cosette, Doi Ochi Alba?tri, Departe de Lumea Dezlan?uita, What Katy Did, What Katy Did Next, Mândrie ?i Prejudecata etc.

?i separat o colec?ie de teenage angst – gossip girl ?i restul. Cam ce face Polirom cu treburile.

Am dat intamplator peste o lista cu 1001 carti pe care trebuie sa le citesti intr-o viata. M-am deprimat pentru ca mi-am dat seama ca am citit prea putin pana acum, sau nu am citit chiar ce trebuie.