Vai, nu pot sa ma abtin sa nu impartasesc o intamplare si o reteta in aceeasi insemnare. Stiu ca nu e un blog despre bucatarie sau desperate hausfrau activities DAR.
In primul si in primul rand, atunci cand ma duc la cumparaturi de obicei ma uit si la ce cumpara altii – pe langa faptul ca e o curiozitate sau un defect de munca, nu ma uit ca sa judec oamenii in termeni de „ia uite-l si pe ala, n-are bani de brand-ul x”. Ma uit mai degraba ca o curiozitate si inainte sa zica cineva ceva, nu ma uit ca sa vin eu cu alte idei despre cum sa vindem brand-ul y mai bine oamenilor din segmentul z. Multi se supara si te reneaga daca au senzatia ca atunci cand mergi cu ei la cumparaturi le cercetezi cosul ca sa te gandesti la cum sa le vinzi ceva. Now creep out, de obicei ma uit daca imi pasa foarte tare, dar cred ca am vazut destule pana in ziua de azi 🙂
Pentru ceilalti, e usor sa iti imaginezi ca nu faci asta cu toata lumea si ca nu tot timpul ai chef sau timp sa te uiti la toata lumea, respectiv atunci cand mergi in acelasi supermarket saptamana de saptamana si stii ce vrei sa iei sau stii ce gen de oameni o sa intalnesti, nu te mai intereseaza prea mult. Uneori insa mai intalnesti si exceptii care te fac sa te opresti putin in loc si sa te gandesti „Duuuuude.” Sau cel putin eu.
De exemplu cu familiile de Indo-Pakistanezi sau ce or mai fi, sincer sunt o rusine pentru ca de multe ori nu ii disting decat daca se imbraca intr-un anumit fel, si anume portul lor (sari pentru femei) si alte indicii gen tatuaje henna si tot asa. Stiu ca sunt natii care mananca o gramada de carne. Tone. Traiesc numai din asta, probabil, daca ar fi la ei acasa ar lua berbecul si l-ar face la protap imediat. Ce e ingrijorator e ca am vazut si vad in continuare o gramada de familii de genul care cumpara cantitati masive de carne. Stiu ca poate suna ciudat si ca eu nu mananc suficienta sau ceva in genul, ca se cumpara si mananca x oameni din aia sau se congeleaza si ii tine nu stiu cat, dar azi am vazut niste oameni care au cumparat, fara gluma, carne (doar) in valoare de £257.21 – si era carne la reducere, unele la jumatate de pret datorita faptului ca aici carnea se tine pe raft pana la o anumita data si e buna pentru consum pana la o alta data mai indepartata. Ei bine, data aia mai indepartata era aproape de expirare (10 Februarie) si deja se dadea totul la jumatate de pret. De exemplu trei medalioane sau ceva de miel erau 2 la £5 in loc de £6 fiecare. Ma gandesc ca in mod normal oricine altcineva ar fi platit dublu fata de £257 de lire si ma sperie. Nu neaparat ca e mancarea scumpa in Anglia, dar ca au cumparat atat de multa.
Tanti care le punea in cos era destul de rotofeie, femeie pe la vreo 30-40 de ani dupa cum arata. Si zic rotofeie ca sa fiu draguta intr-un fel. You know. Era exact genul de persoana pe care mi-o imaginam cu o masa enorma in fata, plina de platouri cu fripturi si garnituri in fata, muscand dintr-un copan de pui cu doctorul langa ea spunandu-i ca nu mai apuca sa-si vada copiii la facultate daca o tine tot asa, ochii bulbucati si scurt moment de panica, dupa care trebuie sa termine ce are in fata ca doar n-o sa arunce toata mancarea.
You know, places to go, people to eat.
Oamenii astia ma sperie.
Ah da, si reteta: carne pentru carnati invelita in doua straturi de bacon si dat prin sos bbq.