Cursuri de publicitate în România

Pliante publicitare

Mă interesează foarte mult să aflu mai mult despre cursuri de publicitate în România: ce au oamenii la dispoziție, cât costă, cât durează, ce se învață și ce părere au cei care au fost despre cursuri în sine. Zic România dar cred că mai degrabă înseamnă „București”, în ciuda faptului că există agenții de publicitate și companii în afara orașului.

Mă interesează cursurile care se adresează oricărei categorii de vârstă.

Pe de o parte sunt cei care au vreo 16-18 ani și se gândesc (sau sunt pisați să se gândească) la un plan de viitor. Nu știi cum e în publicitate, dar ai vrea să afli fără să trebuiască să faci un internship sau stagiatură sau ce-o fi (deși e o idee bună). Pe de altă parte sunt cei care sunt momentan la facultate sau poate chiar au terminat și vor să găsească un job în publicitate, dar ceva îi impiedică: nu au studiat comunicare, marketing, media, relații publice (și nu e o tragedie) sau au studiat dar nu au găsit nimic în domeniu.

Vreau să știu cine oferă cursuri. Am descoperit până acum

  • Uniunea Agențiilor de Publicitate din România (UAPR), dar pentru a avea acces la cursuri trebuie să fii „membru corporativ”, adică să fii deja angajat într-o agenție. Au organizat niște cursuri în Iunie 2012. Nu am văzut o vârstă minimă pentru a participa. Subiectele au inclus: Cum se câștigă new business în publicitate; ce înseamnă creativitatea în afaceri, construcția unei strategii de comunicare solide în contextul creșterii numărului canalelor media, vânzarea produsului creativ și tehnici de dezvoltare a gândirii creative. Cât costă? — 90 euro pentru membri, 130 euro non-membri și 90 euro pentru studenți.
  • Tot UAPR a organizat un curs pentru „European Advertising Certificate” oferit de Asociația Europeană a Agențiilor de Comunicare în parteneriat cu IPA (Institute of Practitioners in Advertising). Deși spune că peste 20% din practicanții de publicitate din Marea Britanie l-au luat, nu știu pe nimeni care să se laude cu el – structura pare similară cu ceea ce noi numim IPA Foundation Certificate. Cursul se poate accesa online, dar necesită prezența la examen. Încă se fac înscrieri pentru Febuarie 2013Cât costă? — 220 de euro pentru examen.
  • Doru Panaitescu organizează cursuri despre publicitate online (Marketeer), tematica fiind în jurul bannerelor și campaniilor pe internet. Pare bine structurat și e printre puținele legate de piața online pe care le-am văzut. Cât costă?395 de euro
  • Școala ADC oferă unul din cele mai atrăgătoare cursuri de publicitate tradițională doar uitându-mă la tutori. Cursul durează 12 săptămâni, dacă ești admis la concursul organizat și e deja la a cincea ediție: 50 de studenți au început un curs în Ianuarie 2013. Vârsta minimă e 18 ani. Cât costă? — 500 de euro dacă ești admis la concurs. 
  • Eurocor pare să ofere un mic curs despre publicitate, dar mă îndoiesc de calitatea lui pentru cei care vor o carieră în industrie. Pare mai degrabă o modalitate de a familiariza oamenii care poate dețin o mică afacere și nu știu nimic despre publicitate, dar vor să învețe. Cât costă? — Prețul și durata sunt necunoscute. 
  • Teach-Me (Advice) – școala de publicitate gratuită dedicată stundeților. Sunt  29 de studenți, 10 zile și 17 workshop-uri despre proces și tot ce înseamnă publicitatea. Înscrierile se fac până pe 6 Martie! Cât costă? Gratuit
  • Think Strategy (Advice) – similar, Think Strategy e o școală gratuită de strategie pentru studenţi. Durează două săptămâni și sunt 23 de locuri pentru cei pasionați de strategie, cu vorbitori din publicitatea românească. Cât costă? Gratuit
  • Creativity Blueprints (Advice) – și al treilea eveniment marca Advice, e o școală dedicată celor care vor să lucreze în creație. La fel de gratuit, dacă reușești să treci de testul formularului. Cât costă? Gratuit
  • Scoala IAA (International Advertising Association) are patru module, dar unul din ele se adresează juniorilor în mod deosebit. Conținutul e despre „bazele marketingului şi ale comunicării, dă posibilitatea studenţilor să solicite şi să interpreteze cercetări de piaţă de orice fel, să construiască şi să bugeteze planuri de marketing şi de comunicare, să evalueze strategii şi să şi sustină punctele de vedere în faţa audienţelor.” Cât costă? €1,500 (Membri IAA sau aspiranți calificați în programul IAA Young Professionals), €2,000 (alte companii/persoane fizice) + 100 RON și TVA pentru evaluarea unui dosar. 

 

Lucruri pe care nu le înveți la școală

Țin minte acum multă, multă vreme că aveam o oră numită „educație civică” (avea și manual!). Cred că a ținut maxim un an până când cineva undeva a decis că nu mai e cazul să învățăm despre noi, locul nostru în lume, societate, civilizație și în linii mari cum trăiesc alți oameni pe planeta asta. Cândva de curând am avut o conversație fix pe tema asta, dar cred că a pornit de la o știre despre educația sexuală și veșnica poveste: a cui e responsabilitatea? Părinți? Școală? Cine nu vrea să audă despre prezervative la 12 ani pentru că „încurajează promiscuitatea” și „la noi în casă nu se discută așa ceva” să pună mâinile la urechi?

În unele școli obișnuiau să vină branduri (gen Always și Libresse) să discute despre treburile astea, dar evident din perspectiva „cum te ajută produsele noastre (și nu ale concurenței) atunci când ai nevoie”. Adică o încercare pe cât de utilă, pe atât de subtilă de a educa și a transforma viitoare femei în cumpărători loiali. Dar serios, fără să fiu cinică, ideea de a educa fete adolescente încă de pe la 9-10 ani mi se pare grozavă, indiferent ce brand își bagă coada sau nu. Pentru că încă mai dai peste oameni care nu au aceleași idei despre igienă și te întrebi cum de s-au descurcat până acum 🙂

Și revenind la educație civică, uite niște lucruri pe care nu le înveți la școală. De fapt ești lăsat cu pantalonii în vine dacă părinții nu te ajută. Unii o să zică „that’s what makes the world go round” – faptul că unii habar n-au și alții profită de pe urma lor, dar până la urmă școala nu te învață „cum”, te învață doar „de ce”.

  • Ce sunt taxele și impozitele
  • Cine ce taxe plătește
  • Cum se votează (OK, televiziunile și ziarele fac asta suficient, dar în cazul ăsta nu există „suficient”)
  • DE CE se votează (la educație civică discutam constituția României, forme de guvernământ și așa mai departe)
  • Ce sunt partidele politice
  • Cum să îți faci un CV, cum să scrii o scrisoare de intenție, cam orice legat de cum să îți găsești o slujbă.
  • Cum să îți deschizi un cont bancar plus alte amănunte legate de gestionare (alo, BCR, ING, se aude?)
  • Cum să iei un împrumut și de ce o idee bună sau o idee proastă, în funcție de situație
  • Cum să închiriezi sau să cumperi o casă/un apartament;
  • Ce te faci când lucrurile nu funcționează în casă sau apartament (aici prea mulți oameni sună la poliție pentru că nu știu unde în altă parte să sune!)

 

Cum imi pierd timpul

Am terminat de scris un PDP. Un PDP e un personal development plan, o balarie pe care am avut-o in fiecare an pana acum, in anul intai de doua ori (toamna si primavara), anul asta o singura data si la anul din nou, inainte de a ne angaja undeva. Un PDP e o prostie sincer, e modalitatea academica de a introduce personal productivity in vietile noastre si de a ne invata cum sa facem CV-uri (desi feedback-ul e minim) si sa never stop learning. Acum cu criza, toata lumea ne spune sa fim cuminti, sa nu scriem prostii pe net ca s-ar putea sa le vada unii angajatori, sa nu dam poze pe facebook ca si acolo se uita (daca faci parte din vasta majoritate ce nu stie sa-si seteze profilul) si in general sa ne comportam exemplar. Realitatea este ca in cazul in care pozele sau continutul arata ca esti un fel de psihopat atunci cu siguranta nu vei fi angajat dar daca bei si te faci praf, te cheama si la interviu la BMW si te angajeaza pentru un placement – ca unii colegi care au ales sa faca un an de experienta.

Momentan eu ma gandesc doar la ziua in care o sa termin facultatea si o sa am un job din ala plictisitor de la 9 la 5 sau ma rog, ore absurde ca in publicitate, cum stie toata lumea. Probabil sunt o reprezentare fidela a ideii lui Irvine Welsh…if you liked school you’ll love work! Nu de alta dar ultimii 15 ani din viata pierduti in scoli, facultati o sa ma innebuneasca incet dar sigur. Procesul de a invata, a invata, iar a invata ce ti se da cu lingura ma roade ingrozitor in momentul asta.

Cat despre ‘life’, nu ma vad genul de persoana care sa panicheze brusc, cum mai stiu eu prietene care s-au vazut femei de cariera si se intreaba ‘now what?‘. Now what apare atunci cand nu stii ce vrei sa faci si iti traiesti viata la intamplare – nu ca ar fi ceva rau in a-ti trai viata la intamplare, random is good. A nu sti ce sa alegi dintre toate lucrurile pe care le ai la dispozitie si a ramane cu permanenta dilema nu mai e la fel de bine 🙂

Stiu tipe care vor job-ul ca sa-si ia genti si pantofi si haine multe, pentru ca niciodata nu vei avea suficiente genti Marc Jacobs. Mie intotdeauna mi-au dat impresia ca se straduiesc prea tare. Nu m-au pasionat gentile si pantofii atat de mult incat sa umplu dulapuri si in acelasi timp pot spune ca n-am dus lipsa. Nici cu tipi nu m-am straduit prea tare si n-o duc rau deloc, de fapt oricine poate alege si nu se lasa aleasa e suficient de norocoasa, indiferent de ce zic revistele 🙂

Either way, ce vreau sa zic cu asta e ca abia astept sa se termine ca sa-mi pot concentra eforturile pentru a face ceva tangibil si fara sa am eticheta ‘student’ pe frunte. Ar fi putut sa-mi puna ‘Becali’ pe frunte si tot acolo ajungeam atunci cand cunosti pe cineva pentru prima data. Trust is m*therf*cking hard to earn here.