Cursuri de publicitate în România

Pliante publicitare

Mă interesează foarte mult să aflu mai mult despre cursuri de publicitate în România: ce au oamenii la dispoziție, cât costă, cât durează, ce se învață și ce părere au cei care au fost despre cursuri în sine. Zic România dar cred că mai degrabă înseamnă „București”, în ciuda faptului că există agenții de publicitate și companii în afara orașului.

Mă interesează cursurile care se adresează oricărei categorii de vârstă.

Pe de o parte sunt cei care au vreo 16-18 ani și se gândesc (sau sunt pisați să se gândească) la un plan de viitor. Nu știi cum e în publicitate, dar ai vrea să afli fără să trebuiască să faci un internship sau stagiatură sau ce-o fi (deși e o idee bună). Pe de altă parte sunt cei care sunt momentan la facultate sau poate chiar au terminat și vor să găsească un job în publicitate, dar ceva îi impiedică: nu au studiat comunicare, marketing, media, relații publice (și nu e o tragedie) sau au studiat dar nu au găsit nimic în domeniu.

Vreau să știu cine oferă cursuri. Am descoperit până acum

  • Uniunea Agențiilor de Publicitate din România (UAPR), dar pentru a avea acces la cursuri trebuie să fii „membru corporativ”, adică să fii deja angajat într-o agenție. Au organizat niște cursuri în Iunie 2012. Nu am văzut o vârstă minimă pentru a participa. Subiectele au inclus: Cum se câștigă new business în publicitate; ce înseamnă creativitatea în afaceri, construcția unei strategii de comunicare solide în contextul creșterii numărului canalelor media, vânzarea produsului creativ și tehnici de dezvoltare a gândirii creative. Cât costă? — 90 euro pentru membri, 130 euro non-membri și 90 euro pentru studenți.
  • Tot UAPR a organizat un curs pentru „European Advertising Certificate” oferit de Asociația Europeană a Agențiilor de Comunicare în parteneriat cu IPA (Institute of Practitioners in Advertising). Deși spune că peste 20% din practicanții de publicitate din Marea Britanie l-au luat, nu știu pe nimeni care să se laude cu el – structura pare similară cu ceea ce noi numim IPA Foundation Certificate. Cursul se poate accesa online, dar necesită prezența la examen. Încă se fac înscrieri pentru Febuarie 2013Cât costă? — 220 de euro pentru examen.
  • Doru Panaitescu organizează cursuri despre publicitate online (Marketeer), tematica fiind în jurul bannerelor și campaniilor pe internet. Pare bine structurat și e printre puținele legate de piața online pe care le-am văzut. Cât costă?395 de euro
  • Școala ADC oferă unul din cele mai atrăgătoare cursuri de publicitate tradițională doar uitându-mă la tutori. Cursul durează 12 săptămâni, dacă ești admis la concursul organizat și e deja la a cincea ediție: 50 de studenți au început un curs în Ianuarie 2013. Vârsta minimă e 18 ani. Cât costă? — 500 de euro dacă ești admis la concurs. 
  • Eurocor pare să ofere un mic curs despre publicitate, dar mă îndoiesc de calitatea lui pentru cei care vor o carieră în industrie. Pare mai degrabă o modalitate de a familiariza oamenii care poate dețin o mică afacere și nu știu nimic despre publicitate, dar vor să învețe. Cât costă? — Prețul și durata sunt necunoscute. 
  • Teach-Me (Advice) – școala de publicitate gratuită dedicată stundeților. Sunt  29 de studenți, 10 zile și 17 workshop-uri despre proces și tot ce înseamnă publicitatea. Înscrierile se fac până pe 6 Martie! Cât costă? Gratuit
  • Think Strategy (Advice) – similar, Think Strategy e o școală gratuită de strategie pentru studenţi. Durează două săptămâni și sunt 23 de locuri pentru cei pasionați de strategie, cu vorbitori din publicitatea românească. Cât costă? Gratuit
  • Creativity Blueprints (Advice) – și al treilea eveniment marca Advice, e o școală dedicată celor care vor să lucreze în creație. La fel de gratuit, dacă reușești să treci de testul formularului. Cât costă? Gratuit
  • Scoala IAA (International Advertising Association) are patru module, dar unul din ele se adresează juniorilor în mod deosebit. Conținutul e despre „bazele marketingului şi ale comunicării, dă posibilitatea studenţilor să solicite şi să interpreteze cercetări de piaţă de orice fel, să construiască şi să bugeteze planuri de marketing şi de comunicare, să evalueze strategii şi să şi sustină punctele de vedere în faţa audienţelor.” Cât costă? €1,500 (Membri IAA sau aspiranți calificați în programul IAA Young Professionals), €2,000 (alte companii/persoane fizice) + 100 RON și TVA pentru evaluarea unui dosar. 

 

De prin vacanta

Stăteam și mă întrebam ce-am făcut o săptămână în România și răspunsul a fost…nu mare lucru. Dar ce bine e să nu faci mai nimic și să lenevești uneori 😀

A fost neplăcut când am venit și agenții de securitate din Charles de Gaulle erau în grevă. O coadă de 300 de oameni care aveau nevoie de transferuri s-a transformat într-o așteptare stupidă din cauză că erau doar 3 oameni care operau un singur scanner.

Am decis că urăsc Charles de Gaulle în general, e probabil a treia oară când petrec mai mult timp decât mi-aș dori acolo. Dacă mă mai duc vreodată la Paris o să încerc cu Eurostar în loc de avion. Terminalul 2 pentru conexiuni către Europa și Asia (mai nou) s-a transformat într-un loc deprimant plin de branduri de lux, probabil în ton cu turiștii dornici. Jaeger le Coultre și ceasuri peste douăzeci de mii de euro peste tot, pentru că Asia și America de Sud reinventează polo cu cai pentru cine are bani de cai și ponei. Nu știu alții cum sunt, dar pe mine nu mă încălzesc brandurile astea în aeroporturi, cele mai îndepărtate locuri în care m-aș putea gândi la concursuri și iarbă verde 🙂

Părți bune: colecția de benzi desenate, colecționate cu grijă de tata de-a lungul anilor. De aici se învață franceza, apropo:

Prăjituri făcute în casă, gustul minunat de unt în biscuiți (dar nu prea mulți):

Partea pe care o știm cu toții, pe care o așteptăm un an de zile ca apoi să ne îndopăm cu mâncare, să invităm tot felul de rude îndepărtate pe la masă să ne uităm unii la alții și să ne aducem aminte de ce nu ne vedem tot anul sau nu vorbim de fapt. Să stăm apoi să ne întrebăm cu ce procent crește numărul de apeluri la ambulanță în ziua de Crăciun, semn că poți să dai câte mesaje de „pentru sănătatea dumneavoastră…” vrei, că oamenii tot ignoră mesajul ăla cu bila leneșă care trebuie biciuită și îmblânzită. MULT, mult și iarăși mult.

Și după aia fuga la KFC dacă te plictisești de sarmale, sarmale și iar sarmale sau friptură:

Pe 26 urmează plimbarea prin parc sau oraș după ce nu prea ai ieșit din casă, nici măcar până la colț. Constați cu surprindere că străzile sunt pustii, nu sunt mese puse afară nicăieri și ai loc să respiri. Nu recunoști orașul și te bucuri ca un copil mic că ai făcut 10 minute cu mașina în loc de 40, dar îți dai seama că nu ai câștigat nimic pentru că oricum nu te grăbeai nicăieri.

Alte constatări neinteresante: toate clădirile cât de cât atractive din București au fost construite în secolul 19 sau începutul secolului 20. Marele „Hotel du Boulevard”, o clădire pe care nu am văzut-o niciodată fără schelet sau reclame pe ea, brusc s-a eliberat de urâțeniile alea de pe ea. Poate o să ajung înapoi într-o zi să văd și restul bulevardului așa cum o fi arătat odată demult.

După care e timpul să te întorci acasă și să te întinzi să mai citești. Cam așa au fost zilele mele în București 🙂

Acum ca H&M poate vine in Bucuresti…

Bucurati-va dar nu va bucurati prea mult de faptul ca H&M s-ar putea sa vina si in Bucuresti desi initial policy era sa nu deschida magazine in tarile in care produc… imi place H&M, don’t get me wrong, e ieftin, e bun (uneori daca stii ce alegi) si partea buna e ca e atat de mare incat ai de unde sa alegi.

Ce nu-mi place insa e faptul ca in weekend se transforma in ceea ce se transforma orice alt magazin din oras cand vine cireada de cumparatori. Un mare dezastru. In anii trecuti existau tot felul de povesti despre cum oamenii care se duceau la Portoroz dadeau si ei o fuga pe la festival sa vada ce mai e si de fapt se duceau la H&M sau in alte tari si erau “romanii care plecau cu mainile pline de pungi” din H&M. Cunosc oameni care isi cumpara doar cand pleaca in vacanta si n-am nimic cu ei, de fapt foarte bine, si noi (eu & ai mei) ne cumparam haine de pe unde mergeam cand in Romania preturile erau aberante si ancorate undeva in fictiune. Reducerile erau doar la mizerii si masuri imposibile pe care altii nu le vroiau si nu erau “reduceri”, erau un fel de rochie la 50RON de la 60RON. Mmmmmmmmmmda…sau poate nu.

Problema mea cu H&M este ca produc mult, produc ieftin si produc peste tot, probabil pe undeva angajeaza si copii ca mana de lucru dar ce ma enerveaza mai mult e ca isi distrug propriile haine si arunca si arunca la greu. Poate doar in NY, cine stie. Shop all you want, dar macar nu-l mai laudati ca si cum ar fi cine stie ce mare eveniment:

“During her walks down 35th Street, Ms. Magnus said, it is more common to find destroyed clothing in the H & M trash. On Dec. 7, during an early cold snap, she said, she saw about 20 bags filled with H & M clothing that had been cut up. “Gloves with the fingers cut off,” Ms. Magnus said, reciting the inventory of ruined items. “Warm socks. Cute patent leather Mary Jane school shoes, maybe for fourth graders, with the instep cut up with a scissor. Men’s jackets, slashed across the body and the arms. The puffy fiber fill was coming out in big white cotton balls.” The jackets were tagged $59, $79 and $129.”