Ce-am mai citit recent, ediția după alegeri

O serie de articole și/sau păreri care mi-au plăcut sau aveau unghiuri intersante:

  • Good riddance to the PSD, Chris Terry. Chris e un candidat la doctorat în Manchester și într-o relație cu o româncă. A scris în engleză un rezumat excelent al situației politice din România din ultimii 30 de ani. E bine pus la cap pentru o audiență externă, și de trimis ca explicație prietenilor străini care sunt consternați de mobilizarea civică și politică de care au dat dovadă români din țară și diasporă în ultimii ani.
  • 4-5 riscuri, Codru Vrabie. ” E îmbucurător faptul că aproape 1 milion de români din străinătate au venit la vot, dar există riscul să-i pun acum pe-un piedestal şi să-ncep să cred că tot ce vine de la ei e bun, frumos şi sfînt. Alegătorul român are „abilitatea” asta, de-a trece rapid de la «ce ştie ăia, bă?, că doar ei nu trăieşte aicea, în mocirla asta, cu noi!» la «ăştia sigur ştie, bă!, că doar ei nu mai trăieşte în mocirla asta, de ani de zile!» […] Deocamdată, PSD e un partid atât de rupt de direcţia în care merge societatea românească, încât pierde teren şi aderenţi de unul singur. Cred că are suficient timp să se reinventeze până în 2024, iar electoratul lor chiar merită să fie reprezentat în Parlamentul viitor.
  • Voturi câștigate de PSD la alegerile prezidențiale 1990-2019, Mona Dîrțu. Un mic grafic care arată declinul menționat mai sus. (Facebook)
  • Sperantele mele pentru la anul, Dragos Costache: “Poate asta e mai mult SF, dar vreau să văd o mișcare pentru toți oamenii din urban care nu pot sau nu le permite proprietarul să se înregistreze în localitatea în care locuiesc. Faptul că proprietarii de apartamente nu vor să plătească la ANAF și nu vor să se “lege la cap” cu drepturile chiriașilor ne f*** colectiv democrația la nivel local. Dacă lumea se înregistrează cu locul unde stă de fapt, va putea vota pentru locul unde stă de fapt. Și asta este democrație la nivel local, democrație care nu ar trebui să fie restricționată de calcule unuia sau altuia.” (Facebook)
  • Cum s-au schimbat campaniile prezidentiale in ultimii 10 ani, Liviu Bărbulescu și Cum erau campaniile electorale inainte de internet, Victor Ilie. Două montaje grozave pentru cine nu-și mai aduce aminte sau era prea tânăr să înțeleagă episoade și evenimente de la alegerile din trecut. Constantinescu cu niște grafice pe hartie. Băsescu care ori plânge, ori înjură ca un…marinar. Știri de senzație. “Cine ne manipulează?” (ne întrebam în 1990)
  • Patru hărți care arată evoluția alegătorilor la prezidențiale, Adrian Mihălțianu.Rezultatele prezenței la vot arată și o decuplare masivă a românilor de la miza acestor alegeri – este cea mai scăzută prezență la vot din istoria turului doi al alegerilor prezidențiale post-decembriste.”
  • Ce s-a întâmplat în turul doi? – aspectele mai puțin vizibile la prima vedere, Barbu Mateescu – “La nivel național, oamenii cu studii primare ( = mai puțin decât medii ) sunt aproximativ la fel de mulți precum cei cu studii superioare. La vot însă au venit un milion mai puțini. Iar din cei cu studii primare care au venit la vot, 36% au votat Iohannis. […] Tinerii au migrat sau n-au mai venit la vot. În rândul votanților 18-34 ani, Ponta luase 935 mii voturi. Dăncilă 320 mii. Lipsă 615 mii! […] Iohannis a avut la dispoziție mai multe grupuri sociale în rândul cărora a performat bine sau adecvat. Traducând realitatea sociologică în termeni fotbalistici, Dăncilă a avut o vedetă în timp ce Iohannis a avut o echipă. […] 
  • Violeta Alexandru (ministrul Muncii și Protecției Sociale) și Mădălina Turza (secretar de stat) au impresii dintr-o vizită neanunțată la Centrul de Recuperare și Reabilitare Neuropsihiatrică pentru Adulți cu Handicap din Urlați(Facebook)

lectura de weekend

The height of fashion | In-Depth Analysis | Marketing Week
“If you bought the first Harry Potter film, then you are probably going to buy the next one,” he reasons. “But if you’ve bought a pair of red shoes there’s no certainty over what you are going to buy after that because you might already have a red dress. It’s more about understanding a customer’s preferred brands, styles and price point, then engineering that to a point where the product served to them is relevant.”

Gilt Taste: The Indignity of Industrial Tomatoes
Perhaps our taste buds are trying to send us a message. Today’s industrial tomatoes are as bereft of nutrition as they are of flavor. According to analyses conducted by the U.S. Department of Agriculture, fresh tomatoes today have 30 percent less vitamin C, 30 percent less thiamin, 19 percent less niacin, and 62 percent less calcium than they did in the 1960s.

Cabin designs: The aeroplane cabin of 2050 | The Economist
“Guessing the future and putting forward dreamy designs is a sensible activity for any technologically obsessed company. It makes them look dynamic and creative, without committing them to any definite action.”

Anthony Weiner’s Fear: Being Invisible to Women – The Daily Beast
I was surprised when, early in the conversation as a college student served us iced tea in the diner, he said to me that one of the worst things about getting older is that you become “invisible to women.” It’s not just that they aren’t interested in you, he said, “it’s that they don’t see you.” Not many men admit this, I think, although I am sure that many men in their 50s and older, and not a few in their 40s, must feel it. And I suspect that it is this sensation of invisibility that makes some men—especially politicians and actors who have made careers trying to be loved in public–make ridiculous spectacles of themselves as they get older.

“It Just Works.”
Apple has been going out of their way to avoid using the word “syncing” with regard to iCloud. That implies that files exist in one place and need to be moved. But again, even that’s too technical for the story Apple is weaving. With iPad/iPhone and now OS X Lion, you don’t save documents anymore. They save automatically — but an easier way to think about it is that they just exist, as is, in realtime on all your devices. The truth is that they exist on your machine, then on iCloud — again, the “truth” — in a cycle. But you don’t need to know any of that. They just exist. Who cares where as long as they’re right there on all your devices when you need them?