In Sens Invers

    Daca de obicei n-as scrie despre subiect, acum doua insemnari recente m-au pus pe ganduri. Prima ar fi la Maddy („Cat mai putem cumpara?„) si a doua la zoso („Cat mai aproape” + comentarii)

    Aici printre subiectele la ordinea zilei se numara China, India si Africa. De ce toate astea? Acolo se duc toti banii si toate afacerile. Din multe motive – cu cat e mai greu sa ii aduci sa lucreze in tara pentru tine, cu atat mai mult vei incerca sa iti extinzi afacerea in China sau India. Alt subiect la ordinea zilei e recesiunea – nu numai la noi dar si la francezi dar despre ei sincer stiu mai putin. Afghanistanismul in gandire la munca, stiu, sunt ceva mai la sud de Marea Britanie dar sincer nu m-a pasionat atat de tare economia lor. Aici de bine ce au publicat articole pe tema ‘The Great Moderation‘ si ce misto e ca n-am mai avut o recesiune de mai bine de zece ani au inceput dubiile si toata lumea da vina pe Alistair. Alistair din pacate e ca un cal de bataie – pana si The Guardian incearca sa mai imbuneze lumea; era azi un comentariu in ziar intitulat „Why It’s Hard to Love Darling” pe care nu l-am gasit pe net dar o sa mai caut. Evident ca are un impact destul de mare asupra consumului…si poluarii!

    Ca raspuns la ce-a scris Maddy: aici se cumpara in cantitati mici. Rar vad oameni cumparand pentru mai mult de trei sau patru zile si trec aproape zilnic prin supermarketuri, fie in centru, fie in Sainsbury’s Local sau in ASDA sau in altele. In ordinea preturilor in Marea Britanie se situeaza Somerfield, Waitrose, Sainsbury’s, Morrisons, Tesco si ASDA ca sa va faceti o idee. De la cel mai scump pana la cel mai ieftin, nimeni nu cumpara in bulk. Big is not beautiful. Big is a waste. N-am mai folosit o punga de plastic in sase luni! Shoppers inlocuiesc treptat pungile de plastic si oricum suntem amenintati ca vor sa termine cu aprovizionat magazinele cu pungi de plastic sau sa ii faca pe cumparatori sa plateasca pentru ele – ce cosmar ar fi asta in Romania, nu? Din cate tin minte in hypermarketuri se platea doar pentru sacosele mari si in Billa se platea pentru orice tip de punga pe cand in alte lanturi de supermarketuri erau gratuite (La Fourmi/Mega Image etc.). Correct me if I’m wrong. Aici se cumpara mai putin. Totul se inchide devreme. Dupa ora sapte se asterne linistea si foarte putine supermarketuri au deschis non-stop. Exista magazine mici, ‘de cartier’ cum s-ar zice, menite sa se preteze la nevoile celor din suburbii si cartiere de locuit. Ca sa nu iti iei masina, ci sa mergi pe jos pana la cel mai apropiat magazin.

    Cat despre insemnarea lui zoso despre ansamblurile rezidentiale mi se pare o realitate atat de indepartata; stiu totusi ca peste cateva zile cand o sa ma intorc o sa injur faptul ca nu pot sa iau trenul dintr-o parte in alta a orasului sau autobuzul si totusi. Merg in fiecare zi pe cea mai aglomerata ruta din Europa si traficul nu e atat de ingrozitor. E chiar lejer desi uneori, in functie de lucrari dureaza si cate 45 de minute dar au un plan maret prin care sa reduca timpul de asteptare. De exemplu articolul asta despre vantul ingrozitor care nu se mai opreste:

„Stop griping. I commute 15 miles by bike into Manchester and yes it took me 1 hour and 5 minutes today against the usual 50 because I was cycling directly into a 35mph headwind but so what – I’ll be flying on the way home. Moaning about traffic? Get out of the car…”

    Alt detaliu interesant: se dau multe amenzi pentru cei care zgarie jeep-uri Range Rover cu diverse obiecte 😀 Saptamana trecuta am vazut un jeep negru, victima unui „stop polluting you cunt” si m-a facut sa rad. Nasol dar aici lumea stramba din nas pe oriunde te duci daca ai un SUV sau 4×4 sau orice altceva care polueaza excesiv.

Concluzia: cat mai departe. Get off your arse and start moving and stuff less food down your cakehole is the way here.