Altceva mai bun n-am de facut. Citesc, invat, am ajuns sa citesc aproape o suta de carti, fie beletristica fie ‘Strategic Management in the IT Sector’. De ce nu stiu. Nu sunt tot timpul adepta zicalei „nu stii de unde sare iepurele” dar imi place sa stiu. Spre deosebire de altii, imi place sa stiu si unde sunt din punct de vedere geografic. Nume de strazi. Oricat de absenta sau ingandurata as fi tot tin minte o strada, un magazin, orice. Ma distreaza indiferenta incurabila a altora. Daca in Romania unii oameni erau mai receptivi la nou, atitudinea aici e mult mai relaxata. De ce-ar trebui sa stiu asta sau mai bine zis de ce sa-mi incarc creierul cu asa ceva cand n-o sa imi foloseasca niciodata. Pana acum viata nu m-a invatat decat un lucru: nu stii niciodata. Nu de unde sare iepurele, ci cand si la ce o sa-ti foloseasca ceea ce inveti.
Razvan (Matasel) zicea acum ceva vreme prin 2006 ca Londra, acest ‘melting pot’ al Europei e orasul de resedinta a multor branduri cunoscute si aici totul se bazeaza pe experienta. Aici experienta de viata e mama tuturor. Uneori e bine, alteori nu. Fiecare cu perspectiva si gandurile sale. Mie nu mi-ar placea sa ma imprumut £20,000 pentru trei ani de facultate ca sa ma afund in datorii pana la sfarsitul vietii. Multi se afunda in datorii, in datorii si mai mari pentru ca vor casa si masina si totul este intr-adevar posibil; ti le dam pe toate dar nu scapi de datorii pana la sfarsitul vietii. Si iti dai seama ca multe din celelalte dorinte si nevoi nu pot fi satisfacute pentru ca (inca) incerci sa platesti datoriile si e enervant. In momentul ala ai putea foarte bine sa te tavalesti in lipici si apoi in malai si sa te asezi in mijlocul Trafalgar Square si sa astepti sa te manance porumbeii.
Experienta e misto. Experienta e naucitoare uneori. Experienta poate sa fie orice, de la roller disco semi-beat, apoi beat, praf, alergat acasa in frig, in ploaie, mobile pierdute, machiajul de ieri inca pe fata ta cand vrei sa te duci la scoala a doua zi, plecat acasa in weekend, vorbit la telefon cu voce tare, calatorii, plecat in Ibiza cu doar £50 si nimic mai mult, dormit intr-un cort in Snowdonia, Wales. Mers la repetitii cu trupa unor prieteni, mers la concerte, la petreceri drum and bass, la Milanese, la Pendulum, Burial si la multi altii. Iesiri la bazin, nopti in oras cu prieteni gay, travestiti care se plimba pe strada imbracati ca Amy Winehouse. Cerut autograf, mers mai departe. You name it, baby. Avem de toate, dar nu orice (cum zicea un headline de prin ro). Invatat cum sa torni un pint de Guinness de la irlandezi, alergat prin aeroporturi, terminale. Roasted chestnuts, potato cakes, butter, bangers and mash. Viata e minunat de aglomerata in momentul de fata.
Comentarii
Un răspuns la „Ma numesc burete. Absorb.”
ft tare! si eu sunt de aceeasi parere cu privire la cunostintele acumulate. si btw felicitari pt cele 100 de carti citite. u gave me a new number to point at 😀
thanks for your posts! mereu cand iti citesc blogul (unul din cele 2 pe care le citesc constant, celalalt e fabrica :D), ma motivez sa mai fac ceva, chiar si intr-un domeniu care n-are legatura cu ce scrii tu.