„Conferinte”

Daca ajungeti pe la Camera de Comert si Industrie a Romaniei, la conferintele olimpiadelor comunicarii, look after a not-as-tall-as-others dudette in a skirt cu un tricou verde and say hello 😀

h?ór?? h?ór?? cu buretele, ca oricum nu ma asteptam sa vina nimeni cunoscut acolo, dar for the record am postat si anuntul.

Cand am ajuns eu pe la Camera de Comert si Industrie (disclaimer : A Romaniei si Municipiului Bucuresti), era inca vreo 11:20 si nu prea era lume, nici pe-afara, nici pe dinauntru, asa ca am cautat ceva afis sau hartie lipita pe un perete ca sa vad daca „acolo e”. Singura intrare deschisa era intrarea E, pe care nu puteai sa o ratezi (celelalte erau inchise sau nu era nimeni prin jur oricum).
Plecasem cu gandul ca ma asteapta cine stie ce organizare (proasta evident), ca poate n-o sa ma gaseasca pe liste, o sa fac scandal ca nu vreau la scoala (ca sa va fac placerea, de-asta m-am si dus 😀 – not) si ma voi posta in fata cladirii pana la ora 19:00.
Spre placuta mea surprindere, a venit un domn amabil la mine, bodyguard scria pe el, m-a intrebat cum ma numesc (atentie, nu „Cum te cheama” ci „Cum te numesti” – asta apropo de bancul cu branding-ul )
„N?âstase” (cu ocazia asta a?úi aflat si cum ma cheama, iar acum pot sa iau toata atentia pe care o avea „bombonel” inainte 🙂 ).
Cum everyday life rezerva mici surprize si placeri, mi-am gasit numele frumos trecut sub „Naumovici” si ma gandeam … ia te uita. Ce chestie, vorbind de pozitionare. Satisfaction, desi nefondata, stiu, but I’m such a spoilt kid.

Ca tin un blog mai mult informal si nu personal, desi am tendinte, o sa povestesc pe scurt cam ce-a fost pe-acolo

Au fost odata ca niciodata, 3 conferinte blonde

1. Povestea din spatele unor campanii memorabile

1. Unicef ÔÇô campania impotriva discriminarii copiilor rromi

********@@@@@@@@********
Ma tot gandeam cum sa „povestesc” cat mai frumos si mai special ce s-a zis acolo. Si daca ma chinui nu reusesc sa mentionez amanuntele care au facut sarea si piperul evenimentelor (cum ar fi niste comentarii mai de prost gust ale unui domn din audienta, smarter-than-the-speaker dupa cum se credea, dar total „off-topic” ca sa zic asa) so I’ll stick to the facts. Voi fi foarte…subiectiva.
De ce zic asta? (yet another disclaimer) Pentru ca sincer nu vreau sa ascund intelesuri secundare in spatele unor cuvinte pretioase, formularilor sofisticate and such. Voi ramane pur si simplu la obiect. Ce am inteles eu personal (din ce povestesc eu depinde ce intelegeti si voi, dar daca n-ati venit la eveniment din diverse motive nu e vina mea ca nu s-a inteles ce trebuie; pana la urma era pe baza de invitatie – more or less – asa ca pentru mai multe detalii, vedeti alte bloguri, wiki-uri etc. ) si cum am vazut eu evenimentul, vorbitorii. Nu sunt participantul avizat – nu lucrez in publicitate (inca) dar am idee (si o idee destul de clara) despre cum functioneaza ansamblul si cu ce se mananca.
********@@@@@@@@********

Am parcurs cu Mihai Coliban (as face reclama dar nu stiu cati stiu ca are site si poate vrea sa-si selecteze publicul, iar cum aici vin o gramada din diverse locuri, ezit) cele 3 mari etape – planuri dupa cum le-a numit el. Realitatea clientului, realitatea de afara (cea cruda) si realitatea agentiei. S-a vorbit despre research-ul ce trebuie facut inainte, importanta lui pentru acel „tot unitar”, identificarea problemei – formularea ei si prejudecatile oamenilor fata de rromi (in cazul asta).
In cadrul research-ului au fost prezentate cateva spoturi facute intai pentru castigarea pitch-ului; vreo 2 selectate din mai multe idei din cate tin minte – unul cu o maternitate si unul cu o sala de clasa. Au urmat print-urile si spotul efectiv. Ca sa nu se faca o confuzie, vorbim aici de „Discriminarea ucide vise” , nu despre acordeon. Stiti voi, spotul cu ghiozdanul acordeon. Sau acordeonul ghiozdan. Uatev?âr. Ala era al concurentei.
Ce mi-a placut sincer din toata prezentarea a fost sesiunea foto facuta undeva la 30km de Bucuresti, intr-o casa cu 2 camere apartinand unei familii de rromi. I was thinking I have to share this with you, nu de alta dar … I could almost feel it in timp ce povestea. Si intr-un fel empatizam cu el in timp ce spunea ca a avut foarte mult de-a face cu rromi si ca era el insusi o persoana cu prejudecati in privinta lor. Maybe it’s just me, dar eu am vazut intotdeauna partea rea a lucrurilor. N-am auzit si nici n-am vazut pana acum persoana care sa zica „Am reusit sa ne intelegem cu familiile de rromi” si tot timpul au fost o problema; sau daca nu o problema, atunci o sursa de nervi si de frustrare. Prosoape si paturi intinse in curte, geamuri carpite cu pungi de Billa, cladiri monumente ale kitsch-ului pentru rromi cu bani, semintele, eternele seminte de care mi se facea scarba pe partie si peste tot pe unde le vad. Asta a fost, sincer vorbind, experienta mea cu rromi. There’s nothing more to it. Singura pe care am intalnit-o care sa fie demna de origine e femeia de serviciu. Baai, n-am nimic cu ea, poate are mai mult bun simt decat unii pe care ii cunosc la un loc. Si bravo ei.
Mi-a placut discursul/speech-ul/prezentarea (parca asa suna mai bine) lui Mihai. Probably one of the few I can relate to.
PS: Did you know that 93% of Romanian people don’t want to relate in any way to this minority? (as fi zis „the roma population”, dar cred ca se intelege)

2. Gala Premiilor Societatii Civile

Gala Premiilor Societatii Civile a fost treaba lui Andrei Cohn, Cohn & Jansen. S-a vorbit despre editia 2004, cautarea unui „podium” facut din „materiale” neconventionale: caramizi, carti, cuburi, blocuri intregi, usi etc. S-a pus accent pe aspectul vizual al unei campanii, in my humble opinion, deoarece si Andrei ne-a zis ca orice lucru pe care il vedem poate fi idee de print, sa zicem. Putem sa ne luam chiar si cea mai ieftina camera foto digitala si sa prindem acel „ceva” si ca nu trebuie neaparat sa ai un „savoir-faire” (va place know-how mai mult?) dezvoltat sau sa fii super-mega-extra genial. Ideea creativa vine de unde nu te astepti, pe strada, pe-afara and so and so on. Toata prezentarea m-a facut sa simt ca „pot si eu”. Inspiring and fresh.

3. Insight si campaniile memorabile

Adrian Botan a vorbit despre insight-ul din spatele unei campanii, despre cliseele care atrag atentia – gen copii, animale, violenta, sex, parodie etc. si a facut practic o lista destul de utila a acestor tehnici, cu exemple cu tot. Frumos, mai ales ca mai tarziu in cadrul conferintelor a aparut citatul „Exemplele au fost aduse pe pamant pentru ca si cei mai prosti sa prinda o idee” sau ceva de genul asta. In esenta asta era citatul, nu mi-l aduc aminte, dar stiu ca apartine lui Nae Ionescu iar tot slide-ul a fost bine pus la punct. Iar la sfarsit, finalul apoteotic, ca reclama trebuie sa emotioneze. In combinatie cu ce a zis domnu’ Ogilvy odata, ca „The consumer isn’t a moron; she is your wife.” Partea cu „Emotioneaza-ma” e plauzibila. Ca sa ai efect trebuie sa fii de impact si memorabil, toata ideea in spatele prezentarii, ca sa concluzionez.

Stand in al doilea rand, am reusit sa privesc destul de bine si sa si aud (in caz ca vorbitorii nu mai aveau microfon eram foarte asigurata 🙂 ) iar undeva in spate era un domn care a pus o intrebare ce stia ca va fi „dureroasa” sau cel putin va atrage atentia asupra lui. L-a intrebat pe Mihai (Coliban) daca stie de unde provine termenul de „rrom” sau „tigan”, desi n-avea absolut nici o legatura cu ce se discuta (discutia despre minoritati a atins doar partea de „sa ne ferim de violenta in limbaj”) ca apoi sa se laude cu „provine din […]” si o scurta istorie eventual despre ce sunt rromii. Remarca deplasata, neinteresanta si pierdere de timp util.
Mai tarziu spunea cineva ca „in putine focus group-uri la care am participat, moderatorul facea ceea ce trebuie, adica sa-i dea afara pe cei care se trezeau mai cu mo?ú ca altii si isi impuneau ideile si personalitatea asupra celorlalti.”

That being said, s-a facut si pauza. Loc de fumat, chestii, diverse. Intrebari si concluzii putine, dar dupa parerea mea intrebarile nu aveau cum sa vina asa in graba, ci trebuia intai rumegat continutul „conferintei” si apoi puse intrebarile. Less tlak dupa ce ca Alina Gavrila a lipsit. Ah well.

2. Cum intru in mintea consumatorului?

1. „Cum ne ajuta cercetarea consumatorului sa dezvoltam o campanie eficienta?„

Tinuta de managing directorul IRSOP, Petre Datculescu, am trecut prin diversele metode de research, cum arata un focus grup, ce tehnici sunt folosite, etc. etc.
Cercetarea in sprijinul strategiei – cunoasterea targetului, factorii care influenteaza
Informatiile oferite – valorile, beneficiile, motivation, anatomia deciziei si influenta marcilor
Modalitatile – focus group-urile, colajele, psihoschitele, cartografierea mintii
Screening – vedem daca se intelege despre ce e vorba, de beneficiile ce rezulta, punem intrebarea daca ideea este atractiva, cautam puncte slabe/forte, cum putem imbunatati conceptul creativ.
Pretestarea – rafinarea reclamei sau ideii, reactiile, verificarea, cercetarea cantitativa daca este nevoie
Post-testarea – inverviuri, computer-assisted telephone interview, cercetarea online, cercetare cantitativa/calitativa.

2. „Daca tintesti catre nimic, fii sigur ca-l vei atinge”
   Trecand prin factorul de succes ce contine customers, employees and shareholders si ajungand la key challenges (execution, focus and consistency), atmosfera a fost cu siguranta mai destinsa ca la primul vorbitor, unde am stat si am ascultat, iar informatia venea atat de repede incat ziceai ca-ti baga apa pe gat cu furtunul. In tot acest timp, si Robert Redeleanu (Zapp) a avut timp sa numere participantii din sala, in numar de 272 😀
3. Mihai Ciobanu, Unilever Romania
   Una din persoanele pe care le stiam, more of him din vedere, dar oricum l-am mai vazut si cu alte ocazii, din moment ce e brand activation manager la Unilever South Central Europe.
   Vorbit despre criza de identitate – cum ne vede lumea, cum ne comparam noi cu altii, cum „scapa” unii – prin identificarea cu branduri.
   Despre segmentarea consumatorilor, demografic, Living Standard Measurement (LSM si cele 6 sectoare) si emotional.
   LSM 1 – 16% din gospodarii (cumparatorii de produse – nu marci – ieftine)
   LSM 2 – 28% din populatie (cumparatori de produse ieftine, dar carora le place sa se uite la reclame)
   LSM 3 – 30% populatie (cumpara branduri, incearca noi marci, fac cumparaturi la supermarket si uneori la hipermarket)
   LSM 4 – 18% din populatie (cei care incep sa prefere marcile)
   LSM 5 – 6% din populatie (nu cumpara produse ieftine, prefera doar marci si calitate ridicata – premium deci)
   LSM 6 – 1% populatie (segmentul de lux, ce mai)
   Nu mai tin minte daca e Brasovean sau nu, dar stiu ca prefera „?«s fercit” si alte chestii, ceea ce mi s-au parut amuzante pe moment, mai ales ca a fost foarte deschis la intrebari – de la „ce-ati facut cu axe?” pana la „care e cel mai infidel target?”

4. „De unde sare iepurele?” – Cum sa gasesti idea pitita in carul cu fan si despre research.

Tot printre cele memorabile, oferita de Serban Alexandrescu de la Headvertising.
Despre cum ideea poate fi pe site, pe ambalaj, in afara agentiei, la persoane cunoscute, cum poti face singur research si din nou despre insight. Super tare prezentarea, probabil din cauza modului mai neconventional. A fost singura persoana care si-a luat microfonul si se plimba pe langa ecran, fata de ceilalti care stateau intr-un singur loc. Si pe langa Naumovici, unul din cei carora le-a fost permis sa stea mai mult decat i-a fost alocat timpul.

3. Creativitatea care vinde or creativity that sells, dar trebuia facuta traducerea.
Practic, au venit Bogdan Naumovici si cativa dintre clientii agentiei Leo Burnett, de la Antipa, Catavencu, Altex si Quadrant Amroq Beverages. Cu siguranta cea mai activa, funny si interactiva conferinta dintre toate. Laser frate, maimutele ciudatele, parodiile, premiile si strategia lui Leo Burnett, cateva glume cu subinteles sau cu aluzii care mie cel putin mi s-au parut evidente, stand in primul rand am stat aproape fata in fata cu Bogdan, iar din cate am observat, without bragging, cred ca nimeni de prin sala nu prea s-a prins de anumite chestii. Aluzii la oameni care sunt chemati pe la ora 12 noaptea la serviciu, stat peste noapte la munca and so and so on. Premii, strategii, am trecut prin toate ca un cutit fierbinte prin unt, de fapt ca lamaia prin storcator, ca lawn-mower prin iarba, ca „masina de tuns” prin par.
Ce mi-a placut este ca s-a abordat delicatul subiect al unui internship. Multi ofticati de la special olympics vor joburi multe prin agentii, preferabil in cele mai bune. Unii se intreaba cum naiba recruteaza Leo oameni si de ce nu mai recruteaza, da’ cand o sa mai recruteze and so and so on. Subiectul a fost atins doar cand a vorbit Sorin Vulpe despre faptul ca generatia de acum are un mare dezavantaj si ca putini vor sa invete sau sa munceasca (even), desi locuri sunt prin multe parti. Dar nuuuu, lumea vrea in agentii. Ce dracu sa fac eu la marketing la QAB cand io pot sa fiu foarte creativ si sa ma ia cineva printr-o minune. Spunea Bogdan ca putini vin sa zica ca vor sa invete, ca vor sa munceasca, dar multi se plang ca nu au cum (asta la inceput) si prima oara am zis ca bai, isi bate joc de noi, cum adica sa fie putini?
Ca sa-mi dau seama la sfarsit ca would you look at that, chiar asa e. Cine mai vrea sa invete, ne-am nascut toti destepti, cum am vazut multe topicuri pe forumuri de genul „Fa tu mai bine” unde se incearca aceasta trezire a scanteii creative, dar la unii nu merge nici daca incerci cu RENEL, IMHO (yeah, stiu ca nu mai e RENEL, ca trec zilnic pe langa ei). Ca nu merge, dar se vor creativi multi si totul de-a gata. Tot Sorin a avut un punct important, apropo de ceva zis de Patapievici – ca toata lumea cauta placerea imediata, ca toti vor state and process, actiune si reactiune, daca se poate totul in cateva zile, nu luni sau ani de munca.
Spre sfarsit multi au inceput cu ideile de genul „vrem si noi la Leo” sau „de ce nu luati si studenti si participanti” sau „de ce nu luati interns”. Problema a fost desigur de bani, de asigurat un loc pentru acea unica persoana care ar putea sa faca internship la ei, ca trebuie sa aiba resurse si nu sa „impiedice” restul agentiei, sa aiba persoane dispuse sa aloce din timp respectivului. Sfatul lui mi s-a parut pertinent – pana sa apuce Leo sa creeze astfel de resurse pentru fomisti, sa se duca lumea si la agentii mai mici, sa inceapa cu munca de jos, nu sa aspire la marea si sarea din „big apples”. Ceea ce mi se pare fair. Si in sfarsit a explicat una din marile nemultumiri de pe forumul olimpiadelor, desi eram 300% sigura ca o sa zica asta si whaddaya know, chiar asta a spus, spre satisfactia mea ca o don’soara pe-acolo si un domnisor turmentat au comentat la acel raspuns pe care l-am dat eu. Venind din gura lui Naumovici, suna altfel, bineinteles. Asa ca fuck you, whoever you two were, pe forum acolo.
Fuck you, pentru ca daca ati incerca macar sa vedeti exemple inainte, nu v-ar amorti degetele de pomana pe tastatura; fuck you pentru ca daca intr-adevar va place asta, nu puneti intrebari existentiale de genul „de ce se vor numai studenti” sau „de ce nu ma iau si pe mine” sau „de ce se iau asa putini oameni” sau „care sunt criteriile and so and so on”.

Fuck you cu dedicatie speciala pentru dirigintele meu care s-a gandit sa dea test azi, in prima ora dupa vacanta. Fuck you ca asa vreau eu, ca oricum nu m-am dus si oricum uita pana miercuri. O sa uite cum a uitat si ca vroia sa-mi scada 1 punct la purtare ca am plecat de la o ora de-a lui in care dadea test. Fuck you, ca nu dau teste din olimpiadele de la Pekin. Fuck you, Neculce. This place is a dump.

Fuck you, whoever you are that keeps calling every night. Nu stiu pe cine mananca in fund sa-mi dea beepuri la ore tarzii de pe numere de connex, apoi orange, apoi zapp probabil, dar pana acum i-au fost taxati vreo 6 dolari. For the record, daca se simte cineva, feel free to call 0720421386 and 0741426772

Azi m-am simtit bine because of Trigga; thanks 😉
Duminica…. well…. numele „Nastase” si „Nicolau” au probabil ceva aparte 😀