Am avut o lună interesantă în care am cunoscut oameni din trei scenarii:
- din companii mari care încearcă să ghideze „vaporul” în altă direcție (CEO-ul New York Times a fost o întâlnire surprinzător de plăcută și deschisă)
- companii mari care și-au făcut o divizie mică, nouă, fără prea multe legături cu compania mamă dar cumva tot în interiorul grupului
- companii care sunt abia la început de drum și au o nișă doar a lor
Vroiam să scriu ceva mult mai complicat și detaliat despre ele dar mi-am dat seama că pe lângă lucrurile evidente (internetul i-a lovit pe toți și unii sunt mai deschiși la minte, alții nu vor și nu vor), totul se rezumă la acest paragraf:
Companies will either be integrators or specialists:
The report predicts that companies will fall into two competitive categories–„integrators” and „specialists.” The integrators are the large-scale companies that offer solutions to a wide range of problems using the expertise of „specialists.” The specialists are the ones offering the products or services these integrators sell. Specialists are the many small businesses that focus hard on one specific product or idea. These companies don’t usually have long lifespans–typically no more than 15 years–because they are so focused.
What does this dual organization of companies mean for Melissa, our figurative CEO of the future? She’ll have to be super-entrepreneurial and focused. As the CEO of an integrator, she’ll have to be great at leading a company that knows how to bring lots of small players together to create a solution for customs. She’ll be focusing most of her time and energy on how the company, vendors, and customers can work together best.
If she’s running a specialist company, then the work she’ll be doing will be a lot more focused, but she’ll need to be prepared to move to a new company or role in a few years. The serial entrepreneurs in Silicon Valley today are a preview of the specialists of the future.
Am vorbit și despre holacracy ca idee cu niște oameni care deja au implementat sistemul pentru ei înșiși și niște clienți (nu Valve) pentru că mă interesează ca idee dar am ajuns la concluzia că unele elemente din „constituția” oficială pur și simplu nu merg, fiecare are versiunea proprie cu anumite influențe, iar sistemul nu merge implementat brusc și din senin – orice schimbare prea mare se izbește de un zid numit „oameni și obiceiuri împământenite”. Asta și faptul că încă nu am văzut Zappos, dar nu știu de niciun loc unde să meargă la mai mult de 200 de angajați.
Comentarii
3 răspunsuri la „Companiile de azi și companiile de mâine”
Citind cele doua articole mi-am adus aminte de un articol scris de Sornette, apropo de iluzia controlului. Concluziile acolo erau ca strategiile ce tind spre optimizare si predictibilitate sunt imuabil sortite esecului, pe cand strategiile puternic entropice ofera constant sanse mari de castig. Is it just me, sau cam pe acolo sunt si argumentele din cele doua articole?
Zappos merg pe comunitate – hai sa construim in Vegas etc. Metricul lor pentru fericirea angajatilor e numarul de interactiuni umane pe metru patrat pe zi.
Somewhat of a hippie land and they’re all about customer support, I can see it working there. Very few other places though.
[…] zece ani au fost interesanți pentru agenții; cum spuneam mai devreme despre companiile de azi și mâine, agențiile au o soartă asemănătoare. Mulți clienți cu care vorbesc la nivel de CMO sau global […]