Generația „sandwich”- între creșterea copiilor, sănătatea personală și îngrijirea părinților

O revelație care m-a lovit din plin astăzi – sănătatea!

Tocmai ce am citit un thread pe reddit care m-a atins profund, referitor la provocările pe care unii le întâmpină încercând să balanseze responsabilitățile legate de copiii mici, în timp ce încearcă să susțină și sănătatea părinților.

Realitatea pentru mulți părinți millennials e că trebuie să navigheze în mod delicat responsabilitățile familiale între generații. Din ce în ce mai mulți devin părinți mai târziu în viață, când părinții lor sunt deja în vârstă, devenind astfel generația „sandwich.” Generația sandwich îngrijește atât copii mici, cât și părinți în vârstă, în loc să se poată baza pe bunici pentru sprijin – ori din cauza vârstei, problemelor de sănătate sau a constrângerilor de muncă.

Provocările din thread (în mare parte influențat de cei din SUA) se concentrează pe faptul că bunicii nu sunt disponibili să ajute în condițiile în care multă lume trebuie să muncească, creșele sunt scumpe și creditele ipotecare trebuie plătite. Apoi mai sunt și stresul emoțional legat de sănătatea în declin a părinților și presiunile financiare de a îngriji atât copiii, cât și părinții în vârstă. Un utilizator povestește despre un bunic cu dizabilități, căruia i-au fost amputate picioarele din cauza diabetului. Altul plătește lunar 25.000 de dolari (cu ajutor de la stat) pentru un cămin de îngrijire – pur și simplu șocant.

În condițiile astea mă simt norocoasă că părinții mei sunt în viață și foarte sănătoși. Bunica încă lucrează dar tata se pensionează anul ăsta și o să prindă nepotul cât încă e în puteri, nefiind doborâți de boli atât de devreme ca unii din thread-ul mai sus menționat. Părinții soțului meu sunt un pic mai puțin norocoși; soacra va face o operație de înlocuire a genunchiului (ca fostă profesoară de sport, ăsta a fost ghinionul), dar socrul este foarte sănătos și activ și pensionat mai devreme decât alții din generația lui dată fiind meseria pe care a avut-o.

Deși uneori simt că am avut copilul „târziu”, la mijlocul anilor 30, de fapt sunt o statistică destul de comună. Cele mai multe nașteri în Europa sunt ale mamelor în anii 30. Din 2015, femeile de o generație cu mine au cel mai mare număr de nașteri.

Accept că toți va trebui să plecăm de pe lumea asta la un moment dat, dar toată tema asta, plus faptul că am văzut foarte multe cazuri de sănătate slabă în familia extinsă ca urmare a lipsei de activitate fizică și mentală, mă face să vreau să-mi planific o viață mai sănătoasă pentru următorii cinci-zece-douăzeci de ani. Aș vrea ca copilul meu să mă aibă alături cât mai mult timp și, sper eu, să nu fie nevoit să mă îngrijească. Moartea mamei mele la patruzeci și ceva de ani (când eu aveam 18 ani) m-a afectat destul de mult, dar din păcate a fost inevitabilă din cauza cancerului pancreatic descoperit târziu. Sper, de asemenea, să pot trăi ceea ce dorește orice părinte – să-mi văd copilul crescând și, cu noroc, având succes în viață.

Ca să rămân sănătoasă la finalul anilor 30 și la 40, mai ales pe măsură ce mă apropii de perimenopauză, cam asta e lista mea de pregătire:

Dietă

Mențin o dietă echilibrată, bogată în legume, fructe, cereale integrale, proteine slabe și acizi grași omega-3 pentru a-mi controla greutatea și fluctuațiile de dispoziție. Sunt vegetariană de peste 10 ani, de vreo doi ani lucrez și cu un dietician ca să nu am carențe de substanțe nutritive esențiale, și o să mă rezum doar la asta ca să nu vină oamenii cu spume ca să-mi spună că nu e bine. Nu-mi place să le văd comentariile în lista de moderare. Cu ce mă ajută dieticianul? Cu asigurarea unui aport potrivit de calciu, fier, B12 și vitamina D pentru sănătatea oaselor, pe măsură ce nivelurile de estrogen scad, și nu numai.

Nu am băut niciodată mult, dar liminez și mai mult consumul de alcool și evit complet mâncarea procesată pentru a reduce simptomele precum bufeurile. Un endocrinolog mi-a sugerat să reduc cafeaua, dar momentan trebuie să am o ceașcă pe zi, după ce nu am mai consumat timp de un an în timpul sarcinii. Și ei bine, asta îmi alimentează postările în timp ce bebe doarme 😉

Sănătate generală

Apropo de endocrinolog, tot de vreo doi ani monitorizez din ce în ce mai regulat colesterolul, tensiunea arterială și funcția tiroidiană, cel puțin o dată pe an. Am făcut aceste verificări înainte de sarcină, în timpul sarcinii și urmează să le mai fac odată ce termin alăptarea sau când bebelușul face un an.

Nu am fumat niciodată – nu mi-a plăcut, deși tentațiile au fost peste tot în adolescență.  Acum mi se foarte periculos pentru osteoporoză și bolile cardiovasculare (despre asta un pic mai jos).

După alăptare, intru într-o fază în care plănuiesc să-mi programez mamografii și teste Babeș-Papanicolau regulat. E ciudat că în Vest testul Papanicolau se face o dată la cinci ani după o anumită vârstă, dar plănuiesc să îl fac un pic mai des, probabil o dată la trei ani.

Exercițiu fizic

După ce am citit „Outlive” de Peter Attia, sunt convinsă de importanța antrenamentelor cu greutăți pentru a contracara pierderea masei musculare și pentru a îmbunătăți densitatea osoasă. Cartea e destul de înfricoșătoare referitor la sănătatea oaselor și la riscul de a muri pur și simplu dacă te împiedici și cazi la tine în casă. Ideea că aș putea să fiu atât de bătrână și fragilă mă motivează să bag niște greutăți din nou, după ce nu m-am mai atins de ele din 2019. Deși nu sunt pregătită pentru „rucking-ul” (alergat cu greutăți) pe care îl recomandă (e destul să îl țin pe bebe în marsupiu la plimbare momentan), am început ușor cu niște greutăți ușoare pentru partea superioară a corpului pentru a-mi întări musculatura și pentru a-l putea căra de colo colo.

Trebuie să includ aici și activități cardiovasculare precum mersul pe jos sau înotul pentru sănătatea inimii. Vreau să zic că ADOR mersul. Oriunde pot să merg, prefer să merg pe jos sau cu bicicleta (și mai departe cu trenul) și nu am mașină, chiar locuind la sat. Am mers kilometri înainte de sarcină, în timpul sarcinii, și acum contemplez un cărucior ca să pot să merg în continuare fără să-l țin la purător. M-am obișnuit cu a nu avea mașină și transportul în comun nu mi se pare așa groaznic. Deși mi-ar plăcea să înot ca să reiau activitățile care îmi plăceau încă de când eram mică, cea mai apropiată piscină nu îmi este foarte accesibilă acum cu programul celui mic, așa că rămâne doar să sar coarda pe acasă pentru un pic de cardio.

Stres și relaxare

La capitolul stres, ei bine, am renunțat la joburile din startup-uri, măcar deocamdată. Pur și simplu nu mai vreau asta în această etapă a vieții mele. Poate voi începe ceva pe cont propriu după ce termin concediul de maternitate, dar deocamdată sunt 100% concentrată pe bebe și revenirea la un fel de normal. A fost frumos cât a durat și am învățat multe, dar vreau să mă întorc la muncă facând ceva mai sănătos și plăcut.

Am reluat și o practică de yoga yin. Din 2013 îmi place yoga. Nu în sensul „trebuie să merg în India și să devin profesoară de yoga”, deși uneori a învăța pentru a preda este cea mai bună metodă de învățare. Deși am început în Londra, n-am avut noroc de profesori foarte motivanți și nu mi-a plăcut cu adevărat decât în San Francisco și Amsterdam. Acum yin este singura formă pe care o pot face, dar plănuiesc să revin la practica mai dinamică și sper că odată cu ea să scap și de kilogramele de sarcină. Trebuie să lucrez mult la mijloc și zona pelviană după ce nașterea naturală mi-a dat peste cap cam tot ce era înăuntrul corpului meu.

Plus, de când m-am mutat la sat, nu am dormit niciodată mai bine. Sută la sută recomand. De când m-am mutat la sat, înainte să am bebelușul, dormeam minunat câte nouă-zece ore pe noapte. Mă tem uneori de transpirațiile nocturne care vor veni odată cu perimenopauza, dar poate n-o să fie așa de rău ca la oraș, unde abia dormeam din cauză de lumini și zgomote.

Voi, cei care citiți asta la 30, 40 sau mai târziu, voi cum sunteți? Cum vă este sănătatea? Ce este acel ceva pe care poate știți că ar trebui să îl faceți, dar tot amânați?