Parca nu-mi vine sa cred ca aproape am facut 21 de ani – de fapt mai e o luna si ceva pana la momentul respectiv dar eu deja ma simt batrana, nu conteaza 🙂
A venit momentul sa plec din Manchester odata cu un job nou si intr-un fel ma bucur ca n-o sa mai fiu aici desi o sa-mi lipseasca niste oameni de care m-am apropiat si cu care ma inteleg, cu care mai ieseam la o cafea sau un suc desi in retrospectiva pe unii i-am vazut mai rar decat mi-as fi dorit 😀
Mutatul e o chestie interesanta dar cel putin o sa treaca amintirile neplacute, momentul in care stateam in camera de camin si am primit vestea proasta, o sa scap de nebuna cu care stau – momentan plecata in vacanta – si cel mai important, n-o sa mai fiu la facultate. Cred ca Manchester ar fi un loc mai frumos pentru mine daca n-as avea mereu constrangerea ca trebuie sa ma duc la facultate…si nu stiu cum sa explic mai bine, dar mie imi place sa invat oricum, fara sa stea o institutie pe capul meu sa retin ceva.In mod ironic, profesorii din facultate sunt cei mai aproape de studii noi, cercetare in domeniu dar din cauza birocratiei si sistemului care alearga in jurul cozii sunt foarte buni in a transforma o informatie cu adevarat spectaculoasa in ceva absolut plictisitor si enervant aproape. Cei mai destepti oameni, cele mai plictisitoare forme de prezentare. Oh well.
Pe de o parte simt ca mi s-a luat o povara de pe inima, umeri, de oriunde de fapt…si mi s-a schimat starea de spirit. Daca in liceu nici nu stiam daca o sa trec, acum stiu sigur ca o sa trec iar nota ramane o problema mult mai putin importanta. E greu sa iei note mari pentru ceva foarte subiectiv ca publicitatea, evident. Cam ca atunci cand te duci la pitch si clientului nu-i place tricoul tau, asa ca nu castigi! E greu sa iei note mari pentru ca unele proiecte inca necesita teorie de acum 3-4 ani, teorie care nu mai e valabila si probabil se reinnoieste la cateva luni. Stia cineva acum 3 ani cum sa masori succesul unei aplicatii pentru iPhone? Mai face cineva pre-testare serioasa? Cine naiba mai are bani?
Sunt un pic in dubiu daca iau o nota mare si sunt mereu in dubiu de persoanele care iau cele mai mari note pentru ca inseamna ca au scris literalmente ceva inutil in lumea reala dar s-au conformat la normele facultatii. Prefer mai degraba persoanele care nu sunt genii dar au idei bune..si stiu ca nu sunt singura care crede asta.
But enough about that, de fapt toata saptamana asta am reflectat asupra unui singur lucru:
1. lastminute.com
2. city breaks
3. amsterdam !!!
Am ajuns in stadiul in care cel mai mult mi-ar placea sa ma sui in avion tren sau ferry ca nu decoleaza nimic la ora asta inca si sa ma duc sa ma plimb de nebuna vreo trei zile pana ma dor picioarele, bag un stroopwafel si sa adorm pe muzica:
nu stiu cand o sa am ocazia sa fac asta dar cand o sa am banii sa-mi pot permite usoara nebunie o sa ma duc si o sa apas pe butonul de ‘buy’ ca si cum s-ar termina excursiile in tari straine maine !
Comentarii
2 răspunsuri la „odata cu varsta”
stroopwafel ftw! :))
stiu ca probabil nu te doare, dar imi place cum scrii 😀 continua.