Viata bate filmul. Da, sigur..

Sunt usor perplexa dupa o serie de intamplari foarte, foarte ciudate care ma fac sa re-evaluez ce stiam eu despre lume, sau mai bine zis ce nu stiam. In familie, dupa toate chestiile din ultimii trei ani stam uneori si zicem ‘daca cineva ne-ar fi spus acum cinci ani unde o sa fim azi…am fi zis ca sunt nebuni.’ Si pe buna dreptate. Suntem usor raspanditi geografic si nu e neaparat un lucru rau pentru ca inveti multe chestii, cu riscul de a suna ca un cliseu obosit de genul ‘travel broadens the mind’ (ca in romana nu-mi vine nimic asemanator).

E ora 9 dimineata, aproape 9.30 daca termin in 15 minute. Probabil ca nu.

Blogul asta n-a mai fost foarte personal de cand au inceput sa il citeasca oameni care s-ar fi scandalizat daca scriam tot ce imi trecea prin cap dar uneori nu trebuie sa fie ceva ce-mi trece prin cap.Chiar se intampla!

Eu sunt singura, prietenul meu trebuia sa vina in weekend in Manchester dar a racit si sta acasa cu paracetamol, ceai si felii de banana pe paine prajita. Aseara ma lovise o durere de cap dupa ce adormisem vreo jumatate de ora cu muzica in casti. M-am trezit, am baut ceai, n-a trecut durerea de cap, m-am intins in pat pe la ora 10 jumate si in jur de 11 deja mi-era prea somn. Cand mi-e somn, e ca si cum mi se face o injectie cu tranchilizante. Adorm brusc si a doua zi nu-mi aduc aminte nimic, memoria mea fiind prea obosita si defecta sa mai tina cont de ora, loc, circumstante. Pe prietenul meu il enerveaza in special cand adorm la 10.30 in zilele in care ma scol la 6 dar e alta poveste. Cert e ca daca ma loveste, nu mai exista cale de intoarcere nici cu red bull sau espresso in vene.

Ultimul lucru pe care mi-l amintesc e ca am lasat capacul de la laptop si m-am intors pe o parte si am adormit. Azi dimineata vad ca m-a sunat the boyfriend pe la miezul noptii, banuiala fiind ca stia ca adorm. Poate. Nu mai stiu 😀

La ora 4 m-am trezit si laptopul era si el treaz desi il lasasem inchis. In ultimele zile, saptamani, luni, an numai asta mi se intampla cand windows instaleaza update-uri sau gaseste cate o chestie de luat de pe net si instalat. Ma enerveaza Windows la culme si faptul ca e setat sa nu le instaleze sau ia decat cand zic eu. Nu, windows face pe dos. Windows se porneste singur la 4 dimineata si ma scoala din somn caldura emanata in camera si zgomotul ventilatorului. Nu cred ca a existat alt moment in viata mea in care sa-mi fi dorit un mac. Serios. Ipocrizia deoparte, deja am pierdut mai multe zile de somn incercand sa nu se mai deschida cand i se scoala incat ma dau batuta. Vreau dopuri in urechi.

L-am inchis iar si am vazut ca lasasem o fereastra in google talk deschisa, semn ca iar adormisem fara sa zic noapte buna. Am scris un mesaj ciudat la ora 4 dimineata ca imi pare rau ca am adormit ca o vaca 😀 M-am intors iar pe o parte si am adormit la loc.

6.50 fix dimineata – suna telefonul.

Ma suna o prietena foarte buna ca s-a intamplat cel mai paranormal lucru din viata ei. Povestea pe scurt, fusese in oras cu prietenul ei la o petrecere cu niste colegi de munca, la ora 3 dimineata ea a plecat acasa ca sa doarma (locuiesc impreuna) si el a mai ramas cu unul din manageri. La 6.30 vine acasa si brusc ameninta ca se arunca de pe primul pod din Manchester, ca pleaca de acasa, ca totul e vina ei (care tot si ce vina ne depasesc) si dupa o serie de amenintari grave arunca cu lucrurile de prin casa si le da de toti peretii, isi ia haine si pleaca fara chei si telefon. Cu mentiunea ca nu parea beat sau sub influenta.

Ea plange, eu raman masca. Ea inca plange, eu raman si mai perplexa. La ora 7 mi-ar fi sunat alarma si m-ar fi trezit but god damn. Nu-mi vine sa cred ce am auzit.

Lamurind o intrebare in mintea multora, nu suntem genul de pitzipoance care umbla cu mafioti sau ne bagam in relatii abuzive. Din contra. We don’t take that shit. Si Rihanna e o proasta, orice zice lumea. Ce auzeam inca parea SF. Aruncat de pe pod, amenintare, trantit lucruri? WTF?

E ora 9.30 deci si inca nu stiu ce sa fac. Am lasat-o sa se linisteasca un pic dar nu-mi dau seama daca sa ma duc la ea, sa mergem in oras, sa o chem la mine daca omul chiar se intoarce acasa si n-are chei. Mi se pare ciudat ca de la o viata relativ linistita pe care o aveam ambele in Bucuresti, aici totul s-a intors usor pe dos…pe langa responsabilitatile de genul chiria, spala rufe, spala vase, curata casa. Am fi dat noi de ele la un moment dat dar progresia ar fi fost alta. Suntem genul de persoane care n-ar zice in public ‘FML’ sau f– my life pentru ca evident altii o duc si mai prost ca noi si fac copii sau au grija de frati, surori in lipsa parintilor de la varste mult mai mici.

Printre altele, n-as fi crezut ca o sa stau cu o persoana care isi spala cainele in aceeasi cada in care face baie si nu curata, care mai degraba ar folosi toate tacamurile si farfuriile inainte sa spele ceva si care nu-si aspira camera decat o data la cateva saptamani cand vine in vizita. Si am vazut cazuri si mai rele care m-au facut sa ma gandesc..bai, ce familie grozava am. Am aflat ce inseamna prea mult si prea putin, am descoperit ce obiceiuri au altii, cu ce ma pot obisnui si cu ce nu. Am aflat ca daca oamenii n-au nicio problema in a fi nesimtiti, n-ar treui sa ma simt prost daca vreau sa ma distantez sau sa nu-i bag in seama dar uneori imi vine sa zic..pauza. I want my life back.

Si bineinteles ca am terminat cu o ora mai tarziu. Inca habar n-am ce se intampla dar cred ca trebuie putin aer proaspat.

Later edit: lucrurile s-au calmat si nu era motiv de ingrijorare, ci doar de man with PMS. PMS netratat!