Funny „ha-ha”

Am primit azi un mail de la un anume Alex caruia ii multumesc pentru mesaj si in caz ca citeste asta, o sa-ti raspund mai tarziu, dupa ce ajung acasa si dorm sau ma destind oarecum. Bineinteles, doar daca apuca sa citeasca asta. M-am bucurat si inca ma bucur la fiecare mesaj sau mail pe care il primesc, nu pentru ca astept cine stie ce lauda pentru un blog despre un subiect care nu mai e la fel de cool in Romania ca acum trei sau patru ani cand am inceput eu sa scriu. Nu mai stiu care e ‘mood-ul’ si starea de fapt dar oricum, ce conteaza pentru mine e ca primesc mai putine mesaje de genul ‘da, esti foarte tare, foarte bine, tine-o tot asa’ ci ca primesc mesaje de la oameni care zic ca au invatat ceva de la mine. Ceea ce ma bucura de zece ori mai mult. De la diversi oameni care ma cunosc (dar eu nu-i stiu pe ei), care au gasit o samanta de ceva interesant pe blog si au citit mai departe.

Anyway, lor imi cer scuze pentru ce o sa zic acum dar am avut o revelatie dupa aproape un an de zile de facultate. Vorbeam cu un prieten care lucreaza ca planner prin Olanda si care a venit la interviu in Londra. I s-a zis ca e baiat foarte destept si priceput dar ca nu se potriveste ‘culturii’ companiei. Ati zice ca e un mare bullshit chestia ‘culturala’ si ca atata timp cat esti bun nu conteaza ca iti place, hm, nu stiu, o anumita chestie. Nu stiu ce incapsula sintagma McCann de acum ceva vreme cu ‘A truth well told’ si daca ma intreba cineva in interviu nu cred ca mi-as fi putut da toata silinta sa mint frumos despre ce intelege McCann prin asta. Cel mult as fi oferit o interpretare proprie si as fi tinut degetele incrucisate ca aia e.

Azi a fost ultima zi in care a trebuit sa socializez cu niste persoane cu care nu vreau sa mai socializez vreodata, poate doar fortata de imprejurari. Ma intreb uneori de ce unii oameni se intoxica cu niste idei care nu le fac decat rau. De ce niste oameni pe care ii credeam de o anumita, hm, statura, sunt de fapt mai maleabile decat coca de cozonac (desi comparatia nu e buna, imi place coca de cozonac). A fost suficient ca cineva sa sugereze un lucru despre un prieten comun si imediat toti (implicati) s-au simtit foarte profund jigniti desi nici vorba de asa ceva. Brusc si-au inchipuit ce era mai rau despre aceasta a treia persoana si gata, l-au sters de pe lista, nu mai vrem nimic de-a face cu el.

Doua persoane foarte proptite in niste idei tare cretine, si acum imi aduc aminte de o seara in care am iesit intr-un pub si am ajuns cumva sa discutam despre copii si a-i avea sau nu. Eu am zis foarte sincer, bai, ok, eu in principiu vreau sa am copii la un moment dat in viata. Nu zic nu. Ce-o iesi vad eu mai incolo dar nu ma opun vehement ideii daca si contextul e favorabil. Alta ca nu, doamne fereste, ea nu vrea copii niciodata (si e casatorita), spre dezamagirea sotului ei care vrea, aflam noi. Unii o duc foarte bine fara si se impaca cu gandul, altii fac ca Jennifer Aniston. Cum a zis ca nu vrea copii, cealalta sare ca arsa. Lasa ca esti tu prea mica sa stii (e cu trei ani mai mica decat ea) si ca o sa-ti vina mintea la cap. Normal, ca orice lucru pe care l-ai zice unei persoane incapatanate, a iesit o discutie de o ora pe tema ‘nu-mi spune tu mie ce sa fac’. Concluzia trasa de mine: ala destept cedeaza primul si nici una din ele n-a cedat, normal. Eu intre timp dau cateva sms-uri vazand ca discutia nu pare sa se termine si eventual plec acasa si ma bucur de prezent. 

Fast forward pana in ziua de azi cand a trebuit sa lucrez singura la un proiect din lipsa de timp pentru a ma intalni cu altii. Istoria se repeta. Cum adica n-ai timp? Nu conteaza ca ai o viata, daca nu faci asta cu noi inseamna ca ne jignesti. Am intrat in sala de conferinta unde trebuia sa prezint stiind ca cel putin doua persoane din camera se asteptau sa nu las cine stie ce impresie. Concluzia a fost ca am lasat o impresie mai buna decat restul, moment in care una din ele vine la mine si zice ‘stiam ca noi n-ar fi trebuit sa zicem asta si asta, dar cutare ne-a convins sa facem ca ea, a ta a iesit mai bine..nu vrei sa lucram impreuna data viitoare?’

Thanks, but no thanks, si concluzia a fost destul de evidenta: unii oameni n-o sa se potriveasca niciodata cu o anumita cultura organizationala for said reasons. Cand te porti si in viata reala de parca esti la Apprentice si trebuie sa arunci cu rahat incolo si incoace pentru ca asa ai invatat ca se face ca sa avansezi, nu e de mirare ca oamenii stau in anumite pozitii doar pentru 1 an, maxim doi si pleaca.