Politica 2.0

Am evitat pe cat posibil subiectul politica si bloguri, politicieni cu bloguri si alte lucruri pentru ca pur si simplu nu ma (mai) intereseaza politica in Romania dar cred ca exista niste conceptii cu adevarat gresite in unele privinte.

N-am participat la conferinte sau seminarii despre cum se imbina cele doua (sa zicem politica si internetul, nu doar web 2.0) si nici n-am urmat cursuri de comunicare politica, ci doar am facut studii de caz, dar nu pe politicieni din Romania.

Am citit insa insemnarea lui Alex despre cum politicienii dau chix in a-si construi o imagine si de a crea o prezenta ‘pe web’.  Prostirea 2.0 exista cu siguranta. Cu ce sunt de acord este ca multi au fost pacaliti in a crede ca oamenii care nu voteaza sunt "pe net" si ca acolo trebuie sa fie si ei:

"Tot aud ştiri despre cîte milioane de români se dau pe net şi nu pricep de ce. Însă vine la mine un nene şi îmi spune că acolo e electoratul. Că ăia care nu se duc la vot au fugit pe net. Neapărat trebuie să fiu şi eu prezent."

Diferenta este pe net inseamna si milioane de oameni care deschid calculatorul si isi citesc stirile, bancurile, resursa de fun, email-ul si in principiu oamenii filtreaza foarte bine lucrurile care nu ii intereseaza. Eu daca deschid calculatorul dimineata la birou nu-l deschid ca sa citesc in mod expres ce a mai scris vreun politician, ci doar stirile care ma privesc direct, fie ca e blogul WARC sau the Superficial. Vreau oarecum sa exclud blogurile despre industrie pentru ca ne transforma in niste cinici, stim cum si de ce se intampla anumite lucruri plus ca suntem oarecum apatici in unele privinte. Easy come, easy go. Dar sa zicem ca te plictisesti de moarte, dai drumul la calculator, bei cafeaua si dai peste blogul unui politician. In majoritatea cazurilor daca esti la fel de apatic cum cred cei care ii sfatuiesc pe politicieni sa isi faca bloguri, inseamna ca nu prea te intereseaza politica si ai mintit in sondaje (vorba lui Greg. House – everybody lies) ca te intereseaza. Probabil ca habar n-ai si unele titluri iti trec prin fata ochilor in ziare, la televizor (daca mai dai drumul la televizor sa asculti stirile). Atunci la fel de probabil blogul unuia sau al altuia e singura ta modalitate de a afla ceva despre ce fac sau ce promit sa faca si asta e singurul ‘hook’ pentru campanie.

Altfel, e o pierdere de timp sa iti faci cont pe facebook unde romanii nu prea sunt. Sa-ti faci cont pe twitter pe care ti-l scrie vreo secretara, caci e dubios sa ai toate update-urile de pe web cand tu esti in teren si sa urmaresti doar acei "influenceri" din blogosfera. De exemplu prim-ministrul Tariceanu.

Alt pas interesant a fost indemnul de a lasa adresa de email pentru a fi anuntat cand apare o insemnare noua, eficient pentru cei care n-au RSS sau n-au auzit de el (citand un american: "In america you have the upper middle class, the middle class and the lower middle class") ce aduce oarecum a ce a facut Obama cand si-a ales vice-presedintele. Kitschy? Da, doar ca nu toata lumea e Obama si nu toata lumea candideaza pentru presedintia unei super-puteri. Nou pentru Romania? Da! Interesant de vazut cati sunt acum in baza de date PNL? Si mai.

"Lasă-mi adresa ta şi vei fi primul care va şti ziua şi ora exactă când voi scrie prima postare."

In branding si publicitate se vorbeste despre cat de greu e sa ii faci pe oameni sa-si concentreze atentia asupra unui singur  mesaj cand sunt bombardati de mesaje. E de fapt esenta unui lucru pe care il incercam de cativa ani de zile, numit transmedia planning – e mai eficient sa te folosesti de mesaje diferite in medii diferite decat acelasi mesaj copiat pentru toate mediile publicitare pe care ai de gand sa le utilizezi.

Se vorbeste la fel de mult de imposibilitatea de a folosi mesaje simple "accesibile tuturor" sau a le vorbi oamenilor ca si cum habar n-au. Chiar daca n-au habar, e mai interesant sa fii interesant decat sa explici. Sa starnesti curiozitatea e mai bine decat sa explici ca la prost. Si se mai vorbeste despre consumatori inteligenti, care nu mai inghit orice gogoasa pe care o vad la televizor. Chiar daca nu este adevarat pentru unii, acei "unii" tind sa devina o minoritate pe masura ce societatea evolueaza (in mod natural). Consumatorii devin inteligenti daca sunt informati – pana si un simplu afis la raft ajuta, spre exemplu. Un simplu mesaj electoral poate ajunge si la oameni care n-au avut timpul si rabdarea sa citeasca toate stirile despre subiect pentru ca life got in the way. Atat de simplu.

"Sen. Barack Obama’s infomercial drew 33.5 million U.S. viewers Wednesday night, according to data compiled by Nielsen. The simulcast – the first of its kind since Ross Perot ran a political telecast on the eve of Election Day in 1996 – aired on CBS, Fox, NBC, Univision, BET, MSNBC and TV One between 8 p.m. and 8:30 p.m."

De ce zic asta? Pentru ca astept ziua in care o sa apara la televizor stirea ca politicienii sunt pe twitter si probabil toata lumea o sa se intrebe "ce-i aia?". Pentru ca altfel blogosfera e ca un mediu acid atata timp cat exista niste bloggeri puternici pe care toata lumea ii citeste, fie ca vor sau nu 🙂

Nu sunt de acord cu ideea ca trebuie puse toate la gramada si ca o sa iasa ceva din ele – de bine ce nu erau politicieni pe net, acum sunt prea multi. Give it time. Intr-un an si ceva au aparut Ion Iliescu, Adrian Nastase, Elena Udrea, niste europarlamentari, Catalin Popescu Tariceanu, Radu Mazare si tot asa. Si tot din prezenta lor pe net nu stiu cati ar fi in stare sa ii diferentieze. Au blog sau facebook. Asa, si?

O alta chestie interesanta pe care am observat-o apropo de cinismul si scepticismul celor "de pe net": pe pagina lui Tariceanu exista un poll in care oamenii sunt intrebati daca ar fi de acord sa dea calculatoare personale elevilor de clasa a 9-a si a 10-a. Raspuns covarsitor: nu. In orice alta tara in care se incurajeaza chestiile de genul, am senzatia ca multi au in minte aceeasi idee: unu – banii n-o sa fie cheltuiti cum trebuie, doi – calculatoarele nu se vor duce la cei care chiar au nevoie de ele si trei – degeaba le dau pentru ca nu o sa le foloseasca in interes scolar. Oare asa ar sti mai multi pe viitor cate tari au iesire la Marea Neagra? Raspunsuri care probabil primeaza in fata celor de genul da, hai sa incurajam accesul la resurse si ce o mai fi si da, hai sa le dam dar vrem sa decidem tot noi unde sa se duca aceste calculatoare. Nu la aia din scoli de bani gata unde o sa le distruga pe banci in parc, poate in locuri in care nu au. Dar de unde stim unde sunt locurile astea? Ca nu ne-a spus nimeni despre ele.

Asa ca vorba lui Randy Pausch, if you can’t get the basics right, n-o sa se intample mare lucru. Politica 2.0 n-o sa faca cine stie ce diferenta in peisaj. Parerea mea, bineinteles.