Experiența cu alocațiile pentru copii în România și Polonia

Recent a trebuit să înregistrez băiatul pentru alocația de stat, o experiență care mi-a oferit o perspectivă interesantă asupra diferențelor dintre sistemele administrativ din România și Polonia.

Întâi, a trebuit să obțin PESEL-ul, echivalentul polonez al CNP-ului românesc. După ce am trecut peste formalitatea asta, a urmat înscrierea pentru a primi alocația lunară.

Cât e alocația? Polonia – România 1-0

În România, când am căutat acum câteva luni, am descoperit că sistemul de alocații e complex și diferențiat:

• Pentru copiii de până la 2 ani (sau până la 3 ani în cazul celor cu handicap): 719 lei pe lună
• Pentru copiii între 2-18 ani: 292 lei pe lună
• Pentru copiii cu handicap între 3-18 ani: suma rămâne 719 lei pe lună

În Polonia, sistemul este mult mai simplu: din 2024, alocația „800 plus” oferă 800 de zloți lunar pentru fiecare copil până la 18 ani. E o sumă fixă, universală, fără diferențiere pe grupe de vârstă sau categorii speciale. Programul a crescut de la vechea alocație de 500 de zloți și nu depinde de venitul familiei sau alte condiții suplimentare. Copiii din familii cu venituri mici mai au și alte beneficii, dar nu asta e subiectul principal.

Poate opt sute de zloți pare o sumă mare; polonezii mizează pe stimularea natalității prin astfel de măsuri, însă încurajările financiare nu par să funcționeze din diverse motive, principalul fiind că viața devine din ce în ce mai scumpă.

Procesul de înregistrare: două lumi diferite. Polonia – România 2-0

România, birocrația clasică. Din curiozitate, m-am uitat și pe sistemul românesc, unde informațiile despre alocații sunt pe site-ul primăriei (în cazul meu, sector 1).

Pentru a înregistra copilul, părinții trebuie să completeze o cerere tip și să depună documentele necesare, inclusiv o declarație pe proprie răspundere, ori pe mail, ori fizic la sediul Biroului Alocații. Dacă e pe mail, toate documentele trebuie completate lizibil și trimise în format PDF.

Formularul necesită detalii complete despre copil: numele, data nașterii, eventuale informații despre handicap. Trebuie să te ocupi și să anexezi documente relevante, inclusiv un extras de cont, și să semnezi formularul confirmând corectitudinea informațiilor. Nu zice nimic de dosar cu șină 😉

În Polonia – digitalizarea fără cusur. Aici, întregul proces se desfășoară prin aplicația băncii, economisind timp și hârtie.

Diferențele sunt majore:

• Nu trebuie să anexezi documente referitoare la venituri
• Cererea poate fi depusă în termen de 3 luni de la nașterea copilului (dar e ok și după)
• După completarea formularului, primești confirmarea oficială prin e-mail
• Banii sunt transferați lunar automat pe contul specificat
• Poți crea un cont nou la care să aibă acces ambii părinți
• Nu sunt necesare vizite la agenții sociale!

Practic, cerere pentru 800 de zloți în 5 minute vs. 292 de lei în 5 formulare. Chiar dacă natalitatea e scăzută, Polonia simplifcă viața părinților. Și chiar dacă prietenii mei polonezi bombăne, e doar pentru că ei nu știu ca se poate și mai rău 🙂

Prefer clar varianta poloneză pentru alocație. Avem privilegiul ca suma să nu conteze foarte mult pentru noi. Dar și dacă suma ar fi fost mai mică de 800 de zloți aș fi preferat metoda asta. Eficiența sistemului digital și lipsa birocrației inutile fac toată diferența, mai ales când copilul are sub șase luni. Deja am pierdut ore întregi în București pentru certificatul lui de naștere, într-o sală de așteptare transpirată, plină ochi cu oameni bolnavi și mame obosite care n-aveau încotro. Ultimul lucru pe care vrei să-l faci e să te plimbi de colo-colo sau să stai să cauți hârtii și să completezi formulare.

Ei, uite că administrația publică poate fi și modernă, și user-friendly.

Sector 1, pe când?