Am ajuns în România pentru două săptămâni, în pauza dintre Marea Britanie și Statele Unite. Am scris ceva în engleză despre faptul că de la mijlocul lui August mă mut în SUA și mă gândeam dacă să o traduc cu totul, dar nu cred că mai e cazul. Pe scurt, după zece ani de Marea Britanie o să mă mut în San Francisco cu soțul meu. Da, și asta e o altă chestie pentru altă dată.
Lumea mă întreabă ce s-a schimbat față de cum știam eu lucrurile.
Ce s-a schimbat față de cum știam eu Bucureștiul
Sau mai bine zis, Bucureștiul prin ochii mei de musafir ocazional.
Bucureștiul e mereu dinamic
Per total cred că se schimbă mereu în bine, chiar dacă încet și nu uniform. Se repară multe lucruri, se construiesc, se strică altele, probabil nu se mai fură la fel de mult în timp ce se fac toate lucrurile astea, dar progresul e vizibil. Nu știu unde să mai ies cu oameni, pentru că tot ce știam eu ori s-a închis, ori s-a mutat. Asta nu e neapărat cazul în Londra, unde localurile au longevitate din cauză că te costă destul de mult să-l deschizi în primul rând, și nu toată lumea poate.
Bucureștiul e sufocat de mașini
Era sufocat și când am plecaat, dar acum sunt mașini peste mașini și se simte în aer. Și asta considerând că August e o excepție pentru că e sezon de concedii și escapade de weekend, și mulți oameni nu sunt aici. Sunt mult mai multe mașini, și e clar că oamenii o duc bine – suficient de bine cât să stea fiecare în câte o mașină. Când trec pe jos pe lângă coloane la orele de vârf nu văd decât câte o singură persoană în fiecare mașină, uneori un soț și soție. Sunt mașini parcate peste tot, peste alte mașini, fac trotuarele inaccesibile, și prea mulți oameni care opresc în mijlocul intersecțiilor sau unde nu trebuie, lăsând doar luminile de avarie; ca și cum mașina devine invizibilă dacă oprești în mijlocul drumului și pui avariile.
Oamenii din cafenele, supermarketuri și servicii sunt mult mai politicoși
Poate am avut eu prea puține interacțiuni ca să conteze, poate e vară, soare, și lumea mai optimistă, dar nu a fost loc în care să intru și să nu dea cineva bună ziua sau chiar să mulțumească. Acum câțiva ani nu era chiar așa, și sunt sigură de asta pentru că probabil am scris și pe aici.
Orașul e mai curat, și asta se vede de câțiva ani
Lumea pare surprinsă când zic asta, dar n-am văzut atâtea locuri cu steaming piles of garbage din care iese zeamă și pe care nu le culege nimeni, sau mizeriile lăsate de hoardele de oameni de la ora de vârf în Londra, care sunt cu greu culese de măturătorii de stradă. Norocul Bucureștiului că e proporțional mai mic și nu are atâția locuitori ca Londra, evident, dar cred că o mare parte se atribuie și serviciilor de salubrizare care își fac treaba.
Facebook e omniprezent în viața oamenilor
Prea multă lume folosește Facebook pentru polemică, sau mai bine zis prea mulți oameni chiar iau Facebook și ce e pe Facebook în serios. Scriu postări kilometrice. Stau să își scrie comentarii, și se supără dacă nu răspunzi la comentarii. Spre deosebire de toți colegii mei care nu prea mai foloseau Facebook decât pentru dat „attend” la evenimente, pus o poză sau două din când în când și articole sau clipuri interesante. Oamenii de la Facebook se pot bucura de o audiență super engaged în România 🙂
Telefonul încă domină relațiile interpersonale
Toată lumea rezolvă totul la telefon, tot timpul. N-am vorbit la telefon în ultimele trei luni cât am vorbit în România într-o zi. Am uitat că trebuie să zic „te pup” la lume, altfel unii se supără. Dacă nu pupi, nu e bine. E ceva în neregulă? S-a întâmplat ceva? Te-am supărat?
Toată lumea pe care am întâlnit-o vorbește de coduri galbene, portocalii și roșii. Pensionarii tot se plimbă pe strada în miezul zilei, pentru că…ăă…carpe diem?
Bunurile de lux sau la modă sunt la prețuri europene, dar salariile nu
Cafeaua mi se pare scumpă, raportat la salarii. Mă gândeam că în Londra nu e OK că un cold brew e £3.50, lumea se cam revoltă că un flat white e £3 dar am ajuns aici unde e 15 lei un cold brew, și nu foarte departe. Și totuși salariile…Dar aștept să ajungă în România nebunia cu nitro brew care e acum în plină desfășurare în SUA și UK. Atunci mai vedem.
Cam atât am observat în puținul timp pe care l-am petrecut aici.
Seara e cald, și am uitat ce bine e să poți să te lungești la vorbă la o terasă fără să trebuiască să coordonezi calendarul, locul și rezervarea la restaurant cu alte persoane.
Comentarii
18 răspunsuri la „Jurnal din România, August 2017”
Cafea nitro am auzit ca gasesti la Boiler Coffee in Bucuresti.
Fascinant – mersi! Nu stiam ca au. In UK deja e prin lanturile mai mari, probabil ca vine acum 🙂
Adică bo$$ nimeni nu s-a împins în tine doar pentru ca de ce nu, claxoane pentru ca liniștea e prea apăsătoare sau statul la coada? Mirificul stat la coadă când persoana din spatele meu trebuie să-mi facă o colonoscopie exact când trebuie sa plătesc?
Cand iti este dor de trecut inearca masina timpului.
Daca nu stii vreun om de stiinta nebun care o fi facut intr-un garaj incearca cu CFR Calatori
„Se repară multe lucruri, se construiesc, se strică altele, probabil se fură în timp ce se fac toate lucrurile astea dar progresul e vizibil”
Serios ? Eu sunt de ani buni prin Cehia , care nu se compara cu Marea Britanie, si de cate ori ajung prin Romania, dezastrul e evident de la intrare. Praf, soferi agresivi, mizerie, tigani, caini peste tot si lista e lunga pana la comunicarea cu statul, cozi, oameni fara bun simt, generatiile tinere dezastru. Poate se schimba ceva dar nu in bine. Pe an ce trece e cam la fel. Si asta se vede „la fata”. Ce e in spate e mult mai trist, de la scoli la spitale si stat.
Am încercat și CFR călători chiar alaltăieri dar ideea era sa zic ce s-a schimbat…trenul ăla nu cred ca se schimbase de cel puțin 20 de ani 🙂
Sper usor usor Romania sa capete niste contururi frumoase. Chit ca e greu de imaginat si de realizat ceva. Referire facand la cei ce ne conduc !
Nostalgie
Irelevant. In vacanta totul e roz.
Stai mai mult…1 2 3 ani si rescrie articolul.
Esti doar o turista in Romania.
D-aia iti place.
N-am zis ca îmi place, am zis doar ca mie (subiectiv) mi-e bine. Sunt multe lucruri vâre nu îmi plac, dar n-aveau loc aici.
Eu vreau să-ți urez cel mai sincer succes! Îți citesc blogul cred că de vreo 7 ani și când mai vorbeam cu diverse persoane despre UK automat îmi veneau în minte două persoane dintre care una erai tu. 🙂 E ciudat dar cumva citind blogul unei persoane de atâtat timp începi să te bucuri de reușitele și să te întristezi de necazurile ei. Anyway, eu sper ca în viitor să ajung la Londra, să trăiesc mereu în intervalul de 5 – 19 grade temperatură medie și să mă bucur de toate roadele istoriei Angliei.
Acestea fiind spuse, San Francisco e un alt vis care poate cândva va deveni realitate și pentru mine după Londra (trec de 30 de ani, poate ar trebui să mă grăbesc!).
Multă, multă baftă și fericire cu carul îți doresc!
Buna Andreea,
Te citesc de multa vreme si am fost uimita sa vad ca va mutati in state. O intrebare doar: de ce? Am aceeasi decizie de facut: ramas in Europa vs plecat in State.Voiam sa inteleg ce ii determina pe ceilalti oameni sa plece acolo. Multumesc!
Buna! Raspunsul scurt e oportunitatea, domeniul, mediul de lucru, si nivelul de profesionalism al oamenilor de aici. Noi amandoi lucram in tehnologie sau domenii conexe si nu am gasit nici pana in ziua de azi un oras in Europa in care putem sa avem acelasi nivel de implinire profesionala. Ecosistemul de aici din San Francisco e foarte favorabil unor anumite tipuri de joburi, la fel cum alte parti din SUA sunt pentru altii in alte domenii. Nivelul de trai e discutabil sau chiar controversat daca ar fi sa scriu aici ceva. O sa sara multi oameni sa spuna ca nu e la fel de bine, ca intr-o tara de 320m de oameni nu esti ‘cunoscut’ si probabil ca ar avea dreptate. Starea de bine e o chestie foarte subiectiva. Si pentru noi e bine (momentan).
<3
Buna Andreea,
Iti multumesc pentru raspuns!
Ok, se pare ca avem cam aceeasi viziune. Si eu profesez tot in acelasi domeniu. De mutat, ar fi undeva mai spre nord, WA.
Londra mi se pare a fi unul dintre orasele cele mai fast-paced din Europa.
Despre nivelul de trai acolo, cred ca o sa vedeti. Chiriile sunt mari, ce-i drept, insa salariul ar trebui sa fie pe masura. Era ieri un articol in NY times despre oamenii care stau mai departe si despre sacrificiile pe care le fac (https://www.nytimes.com/2017/08/17/business/economy/san-francisco-commute.html?mcubz=1) . Un pic exagerat, dar e o idee acolo.
Multumesc inca o data pentru raspuns! Succes si sper sa va placa! 🙂
Flat-white-urile din .ro chiar isi merita banii, si in general cultura cafelei care a aparut in Bucuresti in ultimii 2-3 ani isi merita banii. Sa dau 12-14 lei pe o cafea care chiar imi face ziua de weekend mai buna nu mi se pare mult, in conditiile in care acum cam in toate barurile mai de Doamne-ajuta o Cola e 8-10 lei, la fel ca si o apa plata la 0.33.
Oricum ar fi, si .ro, si UK si US si tot restul planetei sunt la ani lumina in urma Italiei cand vine vorba de cafea. Una din cele mai bune cafele pe care le-am baut in viata mea a fost un espresso de 1 euro luat la 12 noaptea dintr-o benzinarie de pe o autostrada din Nordul Italiei. Asta ar tb sa fie scandalul, ca de ce nu incercam si noi sa facem cafele la fel de bune precum italienii 🙂
[…] o lună și jumătate am ajuns în San Francisco, dar n-am mai zis nimic de atunci. Am scris despre mutare când eram încă în România și nu-mi vine să cred ce repede a trecut timpul. Încă n-am […]