A fost un an bun

Acum un an am făcut decizia de a mă muta la Poke și am ajuns la concluzia că bine am făcut. Am învățat lucruri noi și nebănuite și am avut ocazia să învăț și eu pe alții la rândul meu (chiar dacă uneori nu e chiar atât de ușor precum pare).

Am avut parte de multe excursii către Zurich, dar nu foarte mult timp cu orașul în sine:

Am avut parte de niște prieteni noi într-o industrie nouă. Mi-am adus aminte cum e viața în companiile în care CMO-ul nu are un rol în consiliul director și probabil nici nu va avea în viitorul apropiat. E o viață grea. Am învățat cât de fenomenal de greu e să explici unor oameni despre stilul de viață al milionarilor când nu toată lumea înțelege cum funcționează și se calculează dobânzi și pensii (conform Eurobarometer doar 56% din Europeni au reușit să calculeze plata pe un an al unui împrumut de 50,000 cu dobânda 6% btw și vreo 93 de milioane nu au cont bancar oricum – de aici și aici). Și chiar și după ce au învățat au uitat cel puțin jumătate 🙂

Ca urmare a excursiilor mici și dese spre Zurich m avut parte de multă ciocolată și am împărțit probabil la fel de multă. Am trecut pe acolo așa de des, am ajuns să colecționez ambalajele:

Am citit mai puțin decât mi-aș fi dorit, dar tot am reușit să citesc vreo 50 de cărți. Nu toate au fost așa de bune. O să mai scriu despre cele mai interesante când mai am subiecte care se leagă de ele. Am ținut minte Zero to One, How Google Works (probabil din cauză că am fost să-i vad pe Eric Schmidt și Jonathan Rosenberg în Londra), Creativity Inc., Your Brain at Work, The Hard Thing About Hard Things, Jony Ive, Dataclysm și the Fourth Revolution.

Am descoperit că se poate să ți se atribuie un proiect doar de pe urma unui rezumat al experienței făcut pe mail. Și nu numai că rezumatul a fost bun, dar a fost cam 40% din baza pentru prezentare și propunere mai târziu. Tot legat de proiecte, am învățat cum preferă oamenii să negocieze și uneori să evite răspunsuri la întrebări delicate, dar partea bună e că am și învățat cum să întreb lucruri în așa fel încât să mi se răspundă. Bonus, am ajuns să am reputația de „persoana care vine cu vești proaste” pentru că altora le e prea frică de consecințe și/sau nu știu să formuleze o veste proastă către oamenii care ne conduc compania. Uneori merge să fii diplomatul de serviciu, alteori e frustrant că nimeni nu-și ia inima în dinți, dar am descoperit și de ce: nu e ca și cum alții nu pot să ofere vești proaste. Nu vor să fie singuri când o fac, așa că acum am devenit diplomatul care e și martor care să le dea credibilitate în fața șefilor. Uneori mă simt flatată dacă mă gândesc că au încredere în minte, alteori îmi pare rău pentru șefii mei – dacă sunt acolo să confirm unele chestii, înseamnă că e grav și deja am încercat câteva variante și nu mai avem soluții de implementat fără binecuvântare 🙂

Am fost și la mare în România și a fost chiar bine de tot:

Am descoperit locuri frumoase în cartier, chiar dacă nu înțeleg ideea de a sta o viață întreagă în același cartier. M-aș plictisi după maxim trei ani. Am descoperit și că nu vreau să plătesc £120 pe lună pentru privilegiul de a mă duce la o sală unde îmi zâmbește cineva la intrare dar prosopul nu e inclus în abonament. Pentru că Londra.

Am fost la o dezbatere despre eternul subiect „can women have it all?” și a fost interesant să aud părerile unor femei care aveau probabil de două ori vârsta mea. Am mai fost și la niște evenimente unde i-am cunoscut pe prietenii mei de pe net de la Undercurrent și IDEO. L-am ajutat din culise pe șeful meu cu un Q&A despre creație și strategie (și a ieșit foarte elegant și coerent deși noi stăteam unul lângă altul cu prânzul în față cât încercam să răspundem la mesaje). Dat fiind succesul am fost și am mai vorbit unei rețele de networking pentru femei în media și publicitate pe nume SheSays la Electric House și mă gândesc să scriu despre asta și pe blog când o să reușesc să îi găsesc o narațiune potrivită 🙂 Mi-aș dori ca în 2015 să fac mai multe lucruri de genul ăsta și să vorbesc mai mult pe la evenimentele la care sunt invitată.

Am descoperit și un slide care explică ce fac eu și la ce mă gândesc atunci când sunt la serviciu:

Am descoperit și ce îmi place în afara serviciului, după ce am pornit de la masterul pe care vroiam să îl fac când m-a atras ideea de a studia traumele din copilărie și impactul societății asupra procesului de maturizare al copiilor; unora le plac pozele – mie îmi place să citesc despre neuroștiință, sau mai precis despre neurotransmițători, genetica sistemului nervos și bolile, îmbătrânirea și efectul medicamentelor asupra creierului. De fapt nu aspectul societății era interesant acum doi ani, ci alcătuirea creierului 🙂 Poate în 2015 o să mă organizez și să o prind pe tanti asta care m-a ajutat să înțeleg multe despre mine live.

A fost bine. Să înceapă 2015 deci.