Ce caută lumea la Burning Man și alte festivaluri

Așa cum alții au tabloide, așa am eu o dată pe an o mică obsesie cu Burning Man și articolele despre ce se întâmplă pe acolo. Indiferent ce crede lumea despre festival, despre banii pe care trebuie să îi ai, despre cum a degenerat sau despre ce reprezintă fără să fi mers acolo, există un oarecare sâmbure de adevăr despre experiența de a te duce undeva în mijlocul pustiului pe care îl găsesc în cuvintele lui Elon Musk (și am citit destule articole până acum)

 

Cândva prin 2012 Vice scria despre cum e la o petrecere psytrance, un concept nu foarte îndepărtat de ce simți la un Burning Man sau alte festivaluri de genul:

„The dancing is more about self-expression, personal interpretation and getting lost in the godawful music than getting laid. It was like being at a club where everybody there was „that guy doing the weird dancing by the stairs”.

You know somebody’s a real pro at this kinda thing when they have dedicated items in the wardrobe just for getting fucked up in. […] As easy as it is to mock it, psytrance really is a counter-culture in the truest sense. The music is harsh, the clothes are weird, the drugs are strong, the best parties are illegal. This isn’t a scene you can enter half-heartedly; nobody is having their birthday drinks at places like this – it’s too intense, too esoteric for the casual partygoer.”

Dar persoana care pune punctul pe i e de fapt în primul comentariu:

„He failed to realize that probably no one there passed any negative judgement on him even though he was an outsider. In my experience the psy community, though not for everyone, certainly embraces anyone. The entire scene encourages a sense of community, giving you the support and opportunity to cut lose without having to worry about looking stupid or being embarassed”

Ce caută de fapt oamenii de la Burning Man sau din alte locuri e de fapt o chestie foarte simplă, anume ideea asta de comunitate cu regulile proprii, o comunitate în care alegi să trăiești pentru câteva zile.

Pe internet e ușor să găsești sute sau mii de oameni care au aceleași gusturi ca și tine, eventual aceeași idei ca și tine dar pe care nu îi vei vedea niciodată. Când crești marginalizat de către colegi sau oamenii pe care îi ai în proximitate și ai senzația că te înțelegi mai bine cu cineva de pe partea cealaltă a globului, probabil că cel mai mare regret e cauzat de distanță.

Oricum o arăta el acum cu cheltuieli de peste $25,000 pentru corturi și alte nebunii, Burning Man e fix asta: o comunitate temporară unde poți să creezi regului noi, nu ca „acasă” unde trebuie să te conformi unor reguli sau legi pe care nu le-ai inventat și probabil nici nu poți influența în unele cazuri. Nu că regulile de acasă nu sunt utile, dar suspendarea temporară e fix atracția principală. Și e temporară din motive foarte bune întemeiate – pentru că nici noi, nebunii care ne ducem în genul ăsta de locuri nu am vrea să locuim așa tot anul. Vrem să vedem ce se întâmplă când o congregație de peste 60,000 de oameni găsește o alternativă.

Și mai interesante sunt articolele celor care nu au mai fost până acum dar descoperă niște chestii pe care nici măcăr nu știau că le pot simți:

„What people don’t really mention before you go is that there is Burning Man the festival and then there’s Burning Man the religious experience. The beautiful, brain stimulating art, LED lights, costumes (or lack thereof), the mind-numbing throb of constant music and drum beats pulsing through your entire body, the openness, the love, the incessant hugging and the lack of a true night’s sleep all combine to bring about this wildish mental state observable in even the most curmudgeonly soul.

You take all that with you, go to the temple structure way out past The Man and start reading all these messages left about regrets, sanity, suicide attempts or loved ones who’ve died and tell me you wouldn’t lose it. It happens. 

Theres a lot of weddings, engagements and commitment ceremonies to crash at Burning Man. About a hundred of us sat on the dirt carpet, dressed in our finest feathers and leather and lace and whatever else we felt like while he and his bride-to-be relayed how they stood in a rushing river one day, buck naked, wild horses running in the background, as he knelt down on one knee and asked her to be his forever.

It made me pause. People actually live this way in a weird, wonderful hippie fairy tale, surrounded by a loving community of family and friends. Perhaps it was the lack of sleep or that my mind had been overstimulated for the last 5 days straight, but it was there that I broke down and actually, embarrassingly, bawled my eyes out. I wanted that weird and wonderful thing that just happened and I now knew that somewhere in the universe this existed. You can’t help but be changed by Burning Man.”

Nu știu de ce am rămas blocată pe experiența tipei, probabil din cauză că disonanța pe care o trăiește e fix esența festivalului – există oameni pe planeta asta care trăiesc așa cum ți-ai dorit tu mult, mult de tot dar nu credeai că se poate până când nu i-ai găsit. Nu vei ști niciodată dacă așa trăiesc tot anul, dar câteva zile e suficient să te umple de speranță că lumea nu e doar așa cum ai văzut-o până acum sau ți-au arătat-o alții. Era doar o majoritate și brusc ai găsit excepția 🙂