Yahoo și logo-ul de weekend

Yahoo și-a schimbat logo-ul zilele trecute și mă fascinează numărul de conversații pe care le-am văzut pe marginea subiectului.

Lumea a fost întâi surescitată atunci când au anunțat că o să aibă un logo nou în fiecare zi timp de treizeci de zile până când îl prezintă pe cel nou. Acum că s-a terminat perioada de așteptare, noul logo pare că i-a dezamăgit pe mulți. Țin minte că mă gândeam atunci ce direcție o să ia și cum o să îl facă, dar acum că l-au prezentat merită discutate anumite aspecte.

Încă de când a fost anunțat aveam o bănuială că nu lucrează cu vreo agenție. Pe de o parte nicio agenție n-ar fi avut cojones să le spună să se joace un pic cu ideea de logo nou și să bage unul artificial vreo treizeci de zile la rând. Pe de altă parte, puține agenții ar fi vrut să se asocieze cu ideea de „un logo pe zi” pentru că ei sunt oameni serioși și specialiști și nu fac lucruri de genul ăsta.

Da, au scos un logo practic făcut într-un weekend.

Brieful a fost simplu, explicat de Marissa pe blog, făcuseră deja sondaj printre angajați și s-au oprit la primul font care nu i-a zgâriat pe ochi după care l-au modificat un pic. Lumea s-a supărat că „nu poți să faci logo-uri așa, se fac logo-uri, nu faci un logo pentru o companie în valoare de zece miliarde de dolari în weekend, trebuie să ai ochi pentru asta, să fii un fin psiholog și să știi ce merge și ce nu, la ce reacționează oamenii…” etc. – să îți ridici slujba la rang de artizan practic. Să angajezi un specialist și să îl lași să își facă meseria.

Răspunsul ei (și al meu) – ba uite că se poate să faci un logo într-un weekend. Și chiar l-am făcut. Nu ne-a scăzut cota de piață și nici nu ne-au plecat utilizatori cum le pleacă ălora de la facebook când introduc o schimbare în contract care nu le place oamenilor.

E o chestie foarte inteligentă.

Logo-ul nu e pentru comunitatea de designeri de brand foarte scumpi care se simte ofensată că nu poate adăuga o companie de 10 miliarde de dolari în portofoliul de „parteneri” (asta în caz că Yahoo are succes, altfel nu figurează în listse). Logo-ul e pentru consumatori (care poate asociază „o”-urile distinctive și movul cu brandul) și pentru angajați printre altele. Comunitatea de publicitari și designeri de pe twitter zicea să scape de semnul exclamării, angajații au zis să păstreze semnul exclamării. Au evitat niște conversații în care designerii de brand vin și le dau în cap că trebuie să scape de un element de care ei sunt foarte atașați.

Au economisit – n-au angajat niște designeri care să le ceară o cifră cu mai multe zerouri pentru un logo nou. Poate logo-ul ăsta n-o să reziste prea mult dacă le crește cifra de afaceri, dar cel puțin a) nu și-au bătut capul prea mult cu el și b) nici n-au angajat oameni mult mai scumpi să își bată capul cu el. Cota lor de piață nu atârnă în logo momentan, atârnă în ce face Yahoo! ca o companie.

A dat de lucru unor oameni competenți de la ea din companie. Da, a stat și a lucrat cu ei în weekend și probabil că a avut loc mai multă pisălogeală decât vom afla noi vreodată, dar a lucrat cu oameni din companie. Pentru ceilalți angajați și potențiali candidați la slujbe în Yahoo e o mare chestie – să simți că poate și tu într-o zi o să lucrezi în același fel și că oricât de mică e contribuția ta, ai un șef care e de părere că e totuși importantă.

Oricum logo-ul e irelevant pe unele aparate. Accesul la internet cam oriunde în lumea asta se face mai mult de pe mobil, nu de pe desktop. Google n-are un logo foarte sofisticat și totuși acțiunile la bursă se apropie de mia de dolari. Eu nu văd logo-ul Google decât atunci când mă uit la produsele lor pe desktop. Pe telefon fiecare are altă iconiță proprie și sincer habar n-am unde am văzut logo-ul complet ultima oară pe telefon. Elementele există (iconița Chrome are culorile aferente dar nu poți vorbi de logo-ul întreg) dar cam atât. Dacă eu îmi verific mereu mail-ul pe telefon, nu o să văd niciodată logo-ul. Asta e. Google nu se supără.

Plus – pentru o femeie care aparent a testat patruzeci de nuanțe de albastru până a găsit nuanța optimă pentru un buton, mă întreb de ce toată lumea se miră că are gândire „de inginer”: facem, testăm, și dacă nu merge mai încercăm până când merge. „Frumos” are prea multe variabile subiective cu care nu putem să lucrăm sau să ajungem la un rezultat, așa că revenim la cel mai simplu numitor comun: practic și util.