Cărți din ultima vreme

Mi-am dat seama că nu prea am mai zis nimic de cărți din Aprilie și am înghesuit cam multe în ultimele luni. De fapt o cronică târzie e mai interesantă pentru că îmi dau seama cu ce am rămas de pe urma lor. Din Aprilie și până azi..

1. How Asia Works, Joe Studwell – o carte despre economiile din Asia care nu se rezumă doar la China și/sau India. E o traiectorie a progresului economic de la țări în curs de dezvoltare la țări dezvoltate în unele cazuri, dar explică foarte bine unde se strică lucrurile și de ce piețele în curs de dezvoltare probabil nu o să fie potul cel mare pentru investitori. Fascinant în contextul în care săptămâna asta Malaezia și Tailanda nu o duc prea bine și cad în recesie.
2. Crucial Conversations, Rework, Steal Like an Artist, Never Eat Alone, Manage Your Everyday – cărți citite mai mult pentru serviciu, cred că dacă ar fi să recomand doar una aș recomanda probabil „Manage your Everyday”, proiectul 99U al site-ului Behance. E o abordare mai relaxată a modalităților de gestionat timpul pentru oameni din creație, media, publicitate, ș.a.m.d. și plină de sfaturi de bun simț. „Never eat Alone” are niște idei interesante despre cum să dezvolți o rețea de contacte „de invidiat” și să ai mereu oameni la care să poți apela sau pe care să te poți baza pentru favoruri și altele dar poate fi ușor rezumată într-o pagină. Autorul sugerează că ar trebui să fim mereu în priză, să avem mereu evenimente la care să ne invităm prietenii și cunoștințele, să ajutăm, etc. dar sumarul meu e de fapt într-un sfat primit de la tata la un moment dat (cel mai bun, evident): Nimeni n-o să te refuze dacă întrebi frumos „poți să mă ajuți cu ceva?” Contextul contează, adică ar trebui să lași loc de bună ziua dacă vrei ajutor de la cineva – persoana în cauză are nevoie de un motiv să te ajute, iar aici cred că „Never eat alone” se încadrează minunat: ce motive poți să le dai oamenilor să te ajute? Asta pentru cine trece de limbajul „sunt mega-încrezător în sine și am o carieră excelentă, FUCK YEAH”
3. Selfish Reasons to Have More Kids (Bryan Caplan) – un economist despre motivele pentru care un copil nu e destul (asta în caz că îți dorești copii în primul rând). Are un argument interesant a cărui esență e ideea că toți copii cresc fără să aibă nevoie de supraveghere intensă; că mulți părinți depun prea mult efort în ideea că o să conteze mai târziu în viață când multe studii arată că efectul e probabil neglijabil. Pe e o parte nu înseamnă că nu trebuie să te preocupi de copii, înseamnă să nu îți consumi energia aiurea – momentele de „lasă că-ți trece până te măriți” versus „ai pățit ceva? Ești bine? Pupă mami unde doare? Hai să-ți iau o ciocolățică să nu mai fii așa necăjit”
4. The Examined Life (Stephen Grosz) – Grosz scrie de ceva vreme pentru Financial Times pe care îl citesc în fiecare zi. E o cronică interesantă a unor pacienți pe care i-a avut de-a lungul vieții de psihoterapeut, dar diferența e că nu e doar despre cazurile individuale ale personajelor și sfaturile pe care le dă. Spre deosebire de alte cărți medicale care pur și simplu ignoră faptul că medicul e și el om, Grosz explică în mod fascinant efectul altor oameni asupra lui, stările prin care trece în timpul unei ședințe și sentimentele de vină, regret sau curiozitate nesatisfăcută care îl bântuie uneori la mult timp după ce pacientul a plecat.
5. Myth and Ritual in Christianity (Alan Watts) – O carte care continuă întrebările și curiozitățile mele legate de religie, de religie și ortodoxism în România, de multe alte lucruri pe care probabil nu o să le explic aici pentru că vor fi citite de oameni și interpretate greșit în mod instant (gen diferența dintre mit și legendă) 
   
6. Invisible Cities (Italo Calvino) – carte de împrumut, plină de poveștile fictive dintre Kublai Khan și Marco Polo în care venețianul îi descrie khanului orașele cucerite, doar ca cel din urmă să se întrebe dacă Polo le-a văzut vreodată sau doar le închipuie. Considerând dovada istorică despre Marco Polo, concluzia nu poate fi decât una singură 🙂
7. Affordable Excellence – Singapore Health System – pentru că Singapore e un caz fascinant și cartea înglobează niște zeci de alte cărți pe care nu am răbdare să le citesc sub același acoperiș. În contextul sistemului de sănătate din Marea Britanie de acum e o poveste interesantă, dar asta doar pentru că deschidem în Asia în curând și mă interesează regiunea 🙂
8. Confessions of a Sociopath (M. E. Thomas) – pentru sociopatul din fiecare. Acum că trebuie să zic ceva despre ea în limba română, îmi dau seama că multe probleme mintale sunt probabil prost recunoscute și diagnosticate în România, de la depresie și autism până la alte probleme. Cinicii o să îmi spună că problemele mintale sunt o invenție a capitalismului ca să vândă mai multe medicamente, iar răspunsul meu nu o să fie „nu e chiar așa”, mai ales că problema a fost ascunsă sub preș foarte multă vreme.

Și probabil mai sunt și altele dar le-am uitat acum…