Tezaurul și expozițiile de la Muzeul de Istorie

Când am venit la Bucureși în Mai am avut prilejul să trec pe la Muzeul Național de Istorie a României. Nu fusesem niciodată, gen în excursii școlare când eram mai mică și cred că până să deschidă secțiunea specială „Comorile Chinei” nu m-a atras nimic în mod deosebit către loc, chiar dacă de obicei sunt fană a istoriei povestită prin obiecte. Bine că am văzut niște poze dintr-o vizită de-a lui zoso, mi-am adus aminte că tot vroiam să scriu despre asta.

Mereu am trăit cu senzația că eram înnebuniți cu aceleași obiecte-vedete și simboluri și mă întrebam de ce. Abia târziu în adolescență mi-a picat fisa că în România istoria părea că stagnează și că se ține cu dinții de ce s-a găsit până acum; nu apar dovezi noi, nu se răspund întrebări din trecut și n-am avut niciodată senzația că istoria recentă e obiectivă sau completă (înainte și după 1989).

Coiful dacic de la Coțofenești Basorelief Asirian, British Museum

Coiful de la Coțofenești mi s-a părut fascinant chiar și din manuale; estetic vorbind, m-am întrebat de ce decorațiunile și scenele așa cum sunt reprezentate au venit și dispărut la fel de repede. Pentru comparație, un basorelief Asirian din aceeași perioadă (secolele 5-9)

Am mai descoperit că pe la 1840 echivalentul Ministerului Afacerilor Interne era ”Departamentul Treburilor Dinăuntru”. Am văzut multe, mult prea multe cadouri oferite familiilor regale de-a lungul timpului și încă mă fascinează articolele despre cadouri, demnitari de stat și alți funcționari (gen Obama primește cadouri în valoare de $250,000 în fiecare an).

Coroana de Oțel oferită Regelui Carol I, simbolic turnată din țeava unui tun otoman (făcut în Germania) din timpul Războiului de Independență.

În afara tezaurului, ce mi se pare cel mai interesant la expoziția despre Comorile Chinei e că pentru prima oară într-un muzeu din România oamenii au ocazia să citească (dacă ajung la vitrină) un pic din perspectiva Chinei asupra Europei și României în antichitate și viceversa. Prima carte din România care descrie China apare în 1795:

România despre China - Metropolitul Iacov

Mai am poze pe Flickr pentru cine vrea să le exploreze.

Știu că e ironic să mă duc la muzeul pentru istoria României atrasă de istoria Chinei de fapt (eu și 50,000 de alți oameni), dar bravo organizatorilor că au găsit motiv pentru trecut pragul. Sper că cineva, undeva stă și se gândește „Cum de stăm lângă o mină de aur în termen de trafic local și turistic către centrul vechi, cum putem să o exploatăm?” Mai e până se termină vara și în August deschid expoziția temporară „Al doilea Război Balcanic și Pacea de la București” plus un atelier de modelare 3D prin fotogrametrie cu F64. Cum ar zice Vivi, se întâmplă și în România chestii finuțe.

Sfat gratuit dacă cineva de la muzeu citește: Vestea bună e că turiștii stau cam 2 zile în medie când vin în România, deci îi aveți pentru un weekend. Un weekend în care sigur trec prin Centrul Vechi. Cei mai mulți vin din Germania (cam 80,000), Italia, Franța, Ungaria și Marea Britanie (cam 40,000), vreo 57% vin cu avionul (în caz că prezența la Otopeni – Aterizări nu a trecut nimănui prin cap) și închiriază autoturisme (67,8%) și așa mai departe. Culmea e că și dacă datele astea sunt greșite, marja probabil e neglijabilă dat fiind faptul că vin de la INS. Cineva ar trebui să dea celor de la Hotnews un motiv să scrie că turiștii au pe ce să cheltuie bani, nu că în Bulgaria cheltuiesc cu 40% mai mult.

Până la urmă pentru alții cea mai surprinzătoare descoperire e că acum sunt încurajate fotografiile la muzeu, cel puțin mie îmi tot ziceau să fac câte vreau (motiv pentru care pozele sunt făcute cu un iPhone). Tot înainte.

 

 

2 Replies to “Tezaurul și expozițiile de la Muzeul de Istorie”

  1. Bună seara,
    Că tot vorbirăți de cheltuit bani, îmi puteți, vă rog, recomanda un magazin, doua de unde aș putea face shopping in Londra?
    Mulțumesc.

  2. Articolul ăsta mi-a deschis apetitul pentru o vizită în București, cîndva, weekend-ul ăsta (sau cel viitor). Mulțam! 🙂

Comments are closed.