Ce am mai citit în ultima vreme:
Lunch with the FT – Lionel Barber (și singura ilustrată în poză de fapt) – O colecție de interviuri publicate în suplimentul de weekend al ziarului. Multe îmi erau cunoscute deja dar mi se pare o idee excelentă să scoți o carte interesantă bazată pe o rubrică interesantă. Ziceam acum ceva vreme în birou că FT e printre singurele publicații pe care chiar abia aștept să le citesc atunci când apar, iar ziarul de weekend bate de departe orice Guardian sau Sunday Times.
Lean In – Sheryl Sandberg. Cum ziceam într-o însemnare mai devreme, pe internet oamenii s-au scandalizat din diverse motive pe care nu vreau să le enumăr aici pentru că nu mă interesează. Cartea are o premiză interesantă pe care toate criticile o ignoră, și anume că femeile încep să se gândească la cum o să se poată retrage dintr-un job în caz de sarcină cu mult timp înainte să aibă soț sau partener. Altele pur și simplu nu au curajul să lucreze cot la cot cu bărbați la fel de pregătiți, iar Sheryl ia taurul proverbial de coarne. Aș putea să scriu mult mai multe, dar regula generală e că oamenii care au criticat cartea ori au primit instrucțiuni de la ceva redactor șef că trebuie să aibă o părere negativă, ca prea sunt multe pozitive, ori pur și simplu nici n-au terminat de citit cartea gratuită pe care probabil au primit-o de la serviciu sau o agenție de PR. Haters gonna hate, etc.
The Locust and the Bee – Geoff Mulgan. Geoff Mulgan e chief executive la NESTA, o organizație non-guvernamentală care promovează inovația în Marea Britanie. Scrie o carte foarte elaborată și bine-documentată despre capitalism – trecut, prezent și viitor. E interesantă din perspectiva bugetelor alocate pentru cercetare, dezvoltare și inovație versus efectele lor asupra produsului intern brut al unei țări – iar momentan efectele sunt minime, adică inovațiile nu ajută PIB-ul foarte mult. Din partea unei persoane angajată să încurajeze inovația, e o carte dezarmant de onestă și realistă.
Mențiuni:
Battle Hymn of the Tiger Mother + Why French Children don’t Throw Food – două cărți fascinante despre copii, crescut copii și așa mai departe. Mai mult din curiozitate pentru că o prietenă de-a mea are o grămadă de certuri în cercul ei de prieteni și ambele avem senzația că e doar un pas de la carefree până la careless dar multă lume din Marea Britanie își lasă copiii să-și facă de cap. Nu știu cât de educative sunt, dar sunt amuzante, interesante și NU SUNT DESPRE BUSINESS:
Fired up or Burned Out – am citit-o pentru că mă plictiseam lucrând la un proiect mai vechi și eram curioasă să văd dacă un om care a lucrat la o multinațională cu zeci de mii de angajați are ceva interesant de spus. Răspunsul e „da și nu”, adică multe chestii pe care le citesc sunt de bun simț, dar de altfel multe prezentări pe care le fac par lucruri de bun simț, doar că e nevoie să vină cineva să ți le arate, negru pe alb, ca să îți aducă aminte.
Too Big to Know (David Weinberger) – dat fiind că suntem copleșiți de informație din toate părțile (the internet is too big to know), colaborarea e ultra-necesară.
Monoculture – merită citită apropo de Geoff Mulgan mai devreme. Pentru cine o are la dispoziție.