ZIceam mai devreme de proiectul pe care abia l-am terminat săptămâna trecută și mi-am dat seama că o grămadă din problemele pe care le-am întâmpinat au fost (pe scurt) din cauză că ori nu înțelegem femeile, ori nu înțelegem femeile. Încă dezvolt povestea despre femei la serviciu începută mai devreme și urmează să mai apară niște însemnări pe marginea subiectului, dar aflu din ce în ce mai multe lucruri despre care vreau să scriu, doar că nu am timp.
Înapoi la subiect, am citit niște chestii interesante – oare Taylor Swift urăște femeile? Pe lângă faptul că „nu contează dacă le urăște sau nu” (sau cui îi pasă), mi se fascinant că în interviuri zice una și în cântece face alta. Despre ce cântă fetele când ar putea să cânte despre orice? Despre cum urăsc alte fete. Adică nu pot să fie toate Beyonce să cânte despre cât de tare e să fii femeie and run that motherfucking world.
La polul opus sunt stereotipurile „cum e viața la 20-și-ceva de ani” derivate din episoade gen „GIrls” de Lena Dunham, filme ca Bridesmaids și din cărți cu protagoniste în lumea de ziua de azi. Le înțeleg rostul dar nu mi se par amuzante, nici dacă vreau nu reușesc să râd la ele:
„…e greu să fi femeie, sunt atât de confuză”; mai multă decât în zilele de Tânăr și Neliniștit unde erai confuză doar atunci când rămâneai însărcinată și nu știai cu cine sau cum s-a întâmplat.
„…bărbații nu ne înțeleg simțul umorului, sau au senzația că nu putem să fim amuzante. Și noi avem simțul umorului!” (Bridesmaids)
„…ne plac și alte lucruri, nu doar bărbați, genți și pantofi. Vă rugăm să nu credeți tot ce ziceau alea din Sex & the City. Noi suntem altfel.”
„…și noi avem aceleași probleme ca bărbații! Dacă facem avansuri cuiva, nu știm niciodată dacă o să ne răspundă sau nu. Iată, nu e niciun mister – nu e nicio diferență între bărbați și femei. La naiba, e greu.”
„…vrem o slujbă serioasă, nu asistente la muzeu sau internshipuri, vrem responsabilitate, vrem totul – dar să punem pauză la ora 5 sau dacă tot lucrăm până târziu, work hard & party hard”
„This self-importance is crucial to the real romance these books offer—the fantasy of a job that matters, that you’re good at, that earns recognition, and that rewards the sacrifices it demands. Work has moved to the heart of the story.”
„…jobul nostru ideal e locul în care putem să ne exprimăm (dar cu anumite limite)”
Despre ce fac fetele filme când sunt libere să facă filme despre ce vor? Păi…nu pot să fie toate Kathryn Bigelow.