Lucruri care o sa ma bantuie mereu

Atunci cand am plecat eu, acum multi ani de zile, am zis mereu ca reactiile erau in mare parte negative. De la profesori care in loc sa incurajeze preferau sa imi spuna (sau sa le spuna alor mei) ca nu o sa isi permita niciodata sau ca nu o sa iasa pana la colegi si necunoscuti care ma amenintau pe blog ca sunt alta ‘proasta’ care pleaca pentru ca in Romania nu s-a descurcat – toata lumea stia mai bine decat ce simteam eu pe dinauntru.

Trecand peste ce ziceau si credeau altii, au trecut anii de facultate si m-am angajat fix inainte sa am ceremonia de absolvire. Dupa cateva luni de la asta, am inceput sa primesc mesaje pe facebook de la fosti colegi de liceu care imi ziceau cam acelasi lucru: am absolvit, am facut asta, n-am reusit sa ma angajez nicaieri: tu cum ai facut?

Nu stiu ce sa le raspund pentru ca nu am facut ‘nimic’ in afara de a nu asculta de mai nimeni in general. O sa repet la nesfarsit: faceti ce va duce capul. Pe mine atat m-a dus, am ajuns aici, totul e OK. Mi se pare curios, mai ales ca nu am fost cine stie ce elev stralucit in liceu iar oameni mai inteligenti ca mine nu au facut mai nimic. Cred ca ideea aia de ‘inteligenta emotionala’ nu e o minciuna.

Asa ca dupa prea multe luni de intrebari repetate, de mesaje cu acelasi subiect, samd am sters contul de facebook. Si s-a facut liniste. Ce bine e.

Iar zilele trecute am intrat intr-un magazin de pantofi intr-un mall din Bucuresti unde ne-a intampinat cineva la intrare pe mine si ai mei. Am avut o senzatie de deja vu, dar nu stiam de ce si de unde. Cred ca una din fetele din magazin a fost in acelasi liceu cu mine, dar sincer nu ne-am cunoscut niciodata: nu stiu cum o cheama, nu cred ca stie cum ma cheama, dar am recunoscut-o vag din vedere. Si mereu ma simt ciudat, gandindu-ma ca in cateva zile eu o sa ma intorc la acelasi oras aglomerat asteptand urmatoarea calatorie undeva pe alt fus orar, iar unele lucruri par atemporale si neschimbatoare. Eu sunt la mine acasa, lunile trec, iar cand o sa ma intorc data viitoare o sa remarc acelasi lucruri: oare eu chiar m-am schimbat atat de mult? Oare ei s-au schimbat atat de putin? Oare a trecut mai mult timp decat cred?

Habar n-am.