Călătorind după Columna lui Traian

Țin minte că acum ceva vreme am vrut să merg la muzeul național de Istorie din București să văd și eu reproducerile după columna lui Traian; fără vreun motiv special, doar pentru că nu fusesem niciodată, școala nu organizase niciodată vreo excursie acolo și în weekend mereu se găseau alte lucruri interesante de făcut. Nu era problema muzeului, deși e ciudat să ai instituții care așteaptă să fie vizitate dar nu fac niciun efort să concureze cu alte activități în weekend, cum ar fi Antipa. Nu vreau să ghicesc, dar bănuiesc cumva că atrage mai mulți vizitatori decât celelalte muzee din tot Bucureștiul, chiar și în zilele lor mai lente. Una din constatări a fost că site-ul Muzeului Național de Istorie are secțiuni care nu au mai fost înnoite de prin 2008-2009. Motive și scuze se pot găsi, dar e păcat să nu poți să stai acasă și să intri pe net ca să vezi dacă e ceva interesant de văzut. Parcă lași impresia că din 2008 încoace nu prea a mai fost nimic interesant la muzeu 🙂

Oricum, ideea de a vedea columna s-a păstrat. N-am ajuns în Roma la original și nici în București n-am mai fost. Într-o zi când credeam că o să merg am descoperit de pe net că era închis, așa că am abandonat ideea. Mai repede am ajuns la Victoria & Albert Museum în Londra să văd o copie. Așa cum ziceam, fără vreun motiv deosebit. Cred că ar fi fost mult mai interesant să o văd atunci când studiam istoria și informația era mai proaspătă, dar probabil din cauză că materia era stufoasă așa cum era și materialul trebuia acoperit repede, nu s-a insistat prea mult pe context – doar pe faptele și evenimentele importante „pentru examen”. Vizita ar fi fost un fel de fapt divers, acum că am văzut-o de două ori în muzeu (prima oară în fugă, a doua oară urmărind ce se putea urmări la înălțimea mea). Uitasem cât de mare era, nu plănuisem să o văd, iar dimensiunile cred că m-au făcut să regândesc cap

Acum simt că pot să declar capitolul încheiat – poate dacă ajung vreodată la Roma și am timp o să văd și originalul. Cândva.