cine n-are licență, să își cumpere

Nu știu când, unde și cum m-a apucat curiozitatea, dar cred că viața are un mod pervers de a te face să îți schimbi planurile.

Când toată lumea îți spune să îți urmezi visele, pasiunea și așa mai departe, foarte mulți uită să îți spună că s-ar putea să apară lucruri care te pasionează chiar dacă nu au nicio legătură cu ceea ce tu plănuiai să ai drept „carieră”.

O carieră e un lucru minunat, dar ce am observat în vreo patru ani de lucru e că nu poți să ai o carieră fără să înveți, să descoperi că ce ai învățat nu mai folosește nimănui, iar apoi să te apuci de învățat din nou. Unii au noroc (încă), în mare parte datorită faptului că domeniul lor de activitate nu s-a schimbat foarte mult dar alții, în mod deosebit cei care nu au luxul de a-și alege slujba sau cariera, descoperă în mod brutal că nu o să se mai poată opera altfel. Sau cum zice articolul ăsta, analfabeții secolului 21 nu vor mai fi care nu pot citi şi scrie, ci ăia care nu pot învăţa, dezvăţa şi învăţa din nou. Evident e o generalizare dat fiind faptul că încă o să ne luptăm multă vreme cu problemele actuale, dar ideea e că nu e imposibil de imaginat scenariul, mai ales dacă o să ne trezim că trebuie să lucrăm până pe la vreo 70-80 de ani. Eu una nu exclud posibilitatea de a prinde genul ăsta de idei la viața mea 🙂

Cândva în August anul trecut mi-a dat prin cap ideea că mi-ar plăcea să fac un master, din motive necunoscute începuseră să mă pasioneze lucruri care nu aveau nicio legătură cu publicitatea de fapt.

Sămânța incertitudinii a fost plantată de multe întâlniri în care auzeam aceleași prostii: social media aici, social media acolo, noi înțelegem social media, noi înțelegem platforma X și platforma Y și mă gândeam că mi se pare absurd să spui așa ceva: platformele și tehnologiile aferente sunt noi, comportamentul uman e o constantă. Cel mult poți să spui că înțelegi sau poți să încerci să înțelegi care va fi reacția unui public pus față în față cu o idee sau o platformă nouă. Drept exemplu, Facebook! Dacă în 2002/2003 ne-ar fi întrebat cineva dacă vrem un site pe care să punem toate pozele noastre în oglindă, toate pozele cu noi după ce am băut prea mult grămadă peste niște poze penibile de pe vremea când eram încă la școală pentru că un coleg s-a gândit că ar fi o idee bună, am fi zis NU, fără doar și poate. Și totuși, din 2007 și până azi nu numai că ne-am obișnuit cu ideea, ci o și încurajăm. Nu ne mai deranjează atât de mult pe cât credem. Nu zic că o să dureze, dar e un exemplu.

Din cauza asta mi s-a părut mereu absolut evident faptul că „soluția” sau „cheia” nu stă în tehnologie neapărat. Sir John Hegarty (din BBH – sau Bartle Bogle Hegarty) avea dreptate când spunea că întâi trebuie să îți vină o idee – doar atunci poți să te gândești la ce formă ar putea să ia în funcție de unde vrei să o extinzi (în contextul brandurilor și al publicității cel puțin). În alte cuvinte, nu-i spune unui om să construiască un pod, spune-i să găsească o cale să traverseze râul. Și rezultatul poate o să fie un pod.

Și așa am ajuns la concluzia că pot să îmbin o grămadă de alte lucruri care îmi plăceau (pe lângă publicitate): de la politică și economie până la religie și capitalism, trecând prin media și televiziune. Pentru că marea mea problemă e că îmi plac multe lucruri (altfel de ce aș fi în publicitate?) și sunt prea puține locuri care satisfac genul ăsta de curiozitate. Am descoperit un master care nu are niciun curs care să nu mă atragă și am descoperit, din August și până azi, ce anume vreau să studiez mai departe. Chiar dacă licența în sine nu are legătură cu publicitatea. Two-job career, here I come! (poate)

Zilele astea am descoperit și m-am împăcat cu ideea că licența nu trebuie să fie neapărat despre publicitate. Nu aș avea o concluzie suficient de convingătoare, dată fiind tema. Și nu cred că aș reuși să scriu 20,000 de cuvinte despre o idee fără coadă. I-ar lipsi orice finalitate practică, ceea ce mă deranjeazăș dacă esența unei lucrări de licență e să aduci o perspectivă nouă asupra unor probleme existente sau să adaugi ceva nou acolo unde simți că informația lipsește, în cazul unei licențe despre publicitate n-aș putea să fac nici una, nici alta (în contextul cursului, undeva la un nivel fff teoretic și abstract). Deși mi-ar plăcea să am răspunsurile 🙂

Acum partea a doua e să văd dacă reușesc în timp util. Cambridge, sper să ne împrietenim 🙂