Articole de evitat online

Am de prezentat o listă plină de „nu”, dar cei care au încercat-o nu au decât cuvinte de laudă.

Am avut o discuție cu niște colegi din alte agenții despre faptul că e destul de clar (cel puțin zilele astea) că oricine poate să își facă un blog, un tumblr, un cont de twitter, un posterous, un remix dubstep la aproape orice. Nu necesită nici talent și nici măcar pricepere zilele astea, cum acum câțiva ani blogurile ar fi necesitat ceva cunoștiințe despre HTML/CSS/plugin-uri WP pentru a rula ceva mai fin. Dacă tot e așa de ușor pentru toată lumea să posteze, ce mă enervează cel mai mult e când vin diverși și trimit mailuri și zic „bla bla bla mi-ar plăcea să lucrez bla bla bla și mă găsiți pe twitter și aici e blogul meu.” Și intri de curiozitate, te gândești că descoperi ceva mai multe despre persoana respectivă.

A nu se înțelege că trebuie să ai blog ca să fii băgat în seamă. Sau că trebuie să fii pe twitter ca o agenție să te ia în considerare. Nu e necesar, dar e un bonus cu siguranță. Dacă nu ești, ar trebui să ai un răspuns destul de bun, iar singurele la care mă pot gândi (care te scot din dilemă) sunt că îi înțelegi utilizările, dar nu e pentru tine. Se întâmplă. Până la urmă avem clienți care nu sunt pe twitter sau nu au scris niciodată un blog – nu trebuie să le aibă ca să înțeleagă sau să facă vânzări, pentru asta au agenții și consultanți și eventual alți angajați în companie care poate sunt pe net și postează constant.

Oricine din industrie știe că nu toată lumea vrea să fie pe twitter. Poți să îl folosești în vreo două-trei moduri mari și late: sursă de știri, al meu e un amalgam de oameni care postează linkuri interesante și conturi de știri. Nu mai citesc RSS de vreo câteva luni, era o mare pierdere de timp. Chestiile importante îmi vin pe mail, mă uit la știri câteva minute dimineața și seara și am aflat tot ce îmi trebuie. Oricum, twitter e o sursă de chestii interesante. Al doilea mod e echivalentul unui bufet gratuit unde se strâng toți și se discută, se trimit tot felul de reply-uri cu chestii mai mult sau mai puțin personale și polemică („Am fost la un restaurant super tare” / „Nu mi-a plăcut deloc filmul ăsta” / „Nu cred că o să le meargă campania asta” / „Îndrăznești să mă contrazici pe net? Ești prost? Ce știi tu?” ). Nu mi-a plăcut niciodată. Al treilea e un fel de mix în care personalitatea de pe twitter e doar un fel de fațadă dubioasă, twitter e rezervat numai chestiilor serioase, linkurilor serioase și cât mai puțin conținut personal. Ca un adevărat profesional. Pe cât de util, pe atât de plictisitor. Evident sunt niște generalizări, mai sunt și cei care îl folosesc pentru pură distracție și vorbit cu prieteni sau străini despre chestii ușurele. Bravo lor, zic eu. Nu au 3,000 de followeri și nici n-au nevoie de ei. Dar mulți simt nevoia să îi ostracizeze.

Așa că am căzut de acord că nu toată lumea vrea să fie pe twitter (sunt total de acord cu voi, nu e o condiție necesară atâta timp cât știi cu ce se mănâncă și cum se poate folosi în mod strategic) și poate cel mai important, nu toată lumea are nevoie de twitter în viața lor. Așa cum viața multora curge lin fără Facebook și nu au dispărut de pe fața planetei.

Înapoi la lista de articole de evitat:

• „X tocmai a distrus Y”. Google tocmai a distrus ceva companie mai mică, un alt produs sau serviciu. Valve a distrus piața jocurilor second hand. Toată lumea distruge ceva. Sau variațiuni pe aceeași temă, cu o întrebare: „Oare Google tocmai a distrus … ?”
• Slideshowuri. Du-te NEXT și NEXT împușcă- NEXT -te. Totul e un slideshow. Da, lumea s-a învățat cu flickr și facebook dar asta nu înseamnă că vreau să citesc totul în poze sau slideshow-uri.
• „X pariază tot pe ceva”. Yahoo pariază TOT pe știri. Google pariază TOT pe Google+. Exemple la întâmplare. Enervant. Nu suntem la poker. Mai departe.
• „Top 10…” / „Ce nu trebuie să ratezi” / „Tot ce n-ai știut despre…” – de obicei vin și ca slideshow. Dar dacă cineva îți spune că nu trebuie ratat, probabil știrea adevărată e ascunsă undeva în altă parte iar astea sunt menite să îți distragă atenția.
• „Cei mai potriviți oameni pentru funcția de …” – se întâmplă când mai pleacă cineva dintr-o companie. Cei de pe listă probabil au plătit să fie pe listă. Mai departe.
• „Incredibil” sau „Ghici cine” sau „N-o să vă vină să credeți” (cunoscut și ca „SENZAȚIONAL” cu un oarecare tip de pe la televizor) Ghici cine a apărut pe coperta a trei reviste simultan! Ghici cât a costat proiectul X! Oh, știre – de ce mă chinui așa? Hai, spune-mi. Mor de curiozitate deja…nici sarcasm nu mai am în mine.