Aglomerația de la oraș

Nu am locuit niciodată la țară și cred că în ciuda tuturor lucrurilor care îmi distrag atenția zi de zi, tot reușesc să am câteva ore neîntrerupte în care să nu mă apropii de calculator, să nu mă ating de telefon sau să-mi verific mesajele – și să fiu și singură, ca să nu se înțeleagă altceva. Nu sunt orele în care alerg sau înot, sunt și orele de la serviciu în care e preferabil să îți iei carnețelul de notițe și să te așezi pe o canapea undeva unde e liniște și să te gândești.

Mă uitam retrospectiv la pozele astea două (prima e din London Euston unde se anunță platforma și o cireadă de oameni o ia la fugă ca la semnal iar a doua e dintr-un mall din București, unde se mănâncă și e aglomerat la orice oră din zi te-ai duce probabil) și mă gândeam că nimic nu e mai plăcut uneori decât să te întorci acasă după o zi sau săptămână lungă și să petreci măcar o zi din weekend departe de lumea asta dezlănțuită. Weekendurile mele sunt oarecum chinuite de zgomotele colegilor de apartament și miorlăituri pe alocuri (sunt la fel de confuză ca restul lumii de ce miorlăie sau se aud onomatopee) dar încerc să mă gândesc că atunci când o să fiu la casa mea, o să fie liniște și plăcut și o să pot să mă bucur de-adevăratelea de weekenduri.