despre hainele de birou

Zilele trecute la muncă m-am îmbrăcat așa (iar priveliștea de sus pare dubioasă, eu arăt ca un gogoșar dar refuz să fac poză în oglindă):

1+2+3

Și am avut o colegă care mi-a zis „arăți foarte elegant azi, te-ai îmbrăcat pentru un interviu?” (în gândul meu…în Manchester? Haha!) în prima zi, iar în a doua zi a repetat iar figura și mi-a zis din nou același lucru. Când am vrut să schimb subiectul după ce i-am mulțumit oarecum politicos (gen „avem definiții foarte diferite pentru elegant”), ea nu și nu. De ce port fustă? Păi, nu știu, de ce nu? Mă lasă fără replică – într-o agenție în care pot să port orice, de ce nu? E foarte posibil să te plictisești de blugi 350+ zile pe an.

Încă sunt nedumerită – e drăguță, preocupată sau exprimarea e un pic ciudată? Dacă văd pe cineva îmbrăcat bine, îi zic că arată bine (și eventual îi zic și de ce, dacă ne cunoaștem), nu că arată elegant. Nu vreau să fiu paranoică, dar am rămas un pic pe gânduri în privința cuvântului elegant, care în capul meu nu înseamnă o fustă și o cămașă la serviciu (chiar dacă toată lumea are blugi și adidași murdari de noroi). Pentru mine e încă simplu și practic, elegant e ceva ce aș spune cuiva la teatru sau la o petrecere. Elegant e pentru ocazie, nu pentru birou. Să fiu „elegantă” la birou înseamnă să depun un extra efort în fiecare zi, ceea ce eu nu fac momentan.

Știu că lucrând într-o agenție pot să mă îmbrac cu absolut orice. Nu avem reguli, toată lumea știe cum funcționează agențiile de publicitate și cum suntem noi „creativi” adică ne îmbrăcăm cu tricouri și adidași. Uneori stăm și în șosete când nu avem o ditamai balta de ceai și lapte în bucătărie, dar altfel fiecare cu ce-i place. Mai avem câteva fete care fac parada modei (chiar și după standardele mele așa-zis „elegante”, mă întreb ce ar avea de zis colega despre ele) sau poartă tocuri de 10cm și fuste destul de scurte. Nu e săptămână să nu vină câte un colet de la ASOS cu alte haine…și alte haine…și alte haine. Adică poliester 100%. Îmi place moda, îmi plac și trendurile, urmăresc și devorez reviste și bloguri dar nu am putut să traduc niciodată ideea asta în hainele pe care le port la serviciu. Când stau cu fundul în scaun mai toată ziua prefer să stau confortabil. Și nu pot să merg pe jos în tocuri pentru că am doar piatră cubică de acasă până la birou 😀 Eleganța nu e tocmai la ordinea zilei. Dar mă rog.

Sunt curioasă acum ce înțeleg alții prin „elegant” – și nu referitor la ce am purtat eu neapărat, dar așa, în general.