Luna August pentru mine nu înseamnă ce înseamnă pentru oamenii care citesc blogul ăsta. Cel mai probabil ei îl citesc dintr-un birou sau de pe o canapea cu un laptop în braţe, asta dacă au chef să ţină un aparat cu o baterie care se încălzeşte mult prea mult pentru luna August. La mine e toamnă. A fost toată vara.
În August în România e mult prea cald, doar că în Manchester în luna August plouă cel mai mult şi nu sunt toate ploi de vară. De fapt, când glumim spunem că există doar un anotimp în Marea Britanie: ploaie. Cine nu crede râde şi zice că trebuie să fie şi frumos, că doar n-o ploua tot timpul – şi normal că există şi zile plăcute, doar că foarte puţine. Când există sunt foarte memorabile atâta timp cât nu ieşi la terase de bucurie şi te îmbeţi şi uiţi totul până a doua zi. Evident că în zona de sud sunt mai multe zile plăcute decât pe-aici pe la ţară – Bucureştenii înţeleg asta doar dacă le zici că e ca un fel de Braşov, unde temperatura e mereu mai răcoroasă decât la Bucureşti şi seara „se lasă rece bine de tot”. Chiar şi-aşa, cine a experimentat rece de Braşov n-a experimentat rece de Manchester cu vânt, ploaie, vânt şi ploaie şi în mare parte destul de multă burniţă astfel încât niciodată nu ştii ce să faci: cu ce să mă îmbrac? E frig? E cald? Plouă? Nu plouă? Dacă e burniţă n-am nevoie de umbrelă dar dacă dă o ploaie mai serioasă mă fac fleaşcă. Dacă plouă şi se opreşte după 5 minute o să car umbrela după mine degeaba. Rezultat – dacă n-ar fi vremea, mulţi oameni probabil n-ar avea subiect de conversaţie. Plecăm stoic fără umbrelă şi dacă plouă ne asumăm răspunderea. Cine a văzut poze de la mare de pe-aici ştie. Nu contează cum e afară, noi tot o să ne simţim bine 😀
După preludiul ăsta despre vreme, nu vreau să las lumea să ghicească luna în care se golesc toate birourile şi se pleacă în vacanţă. E o lună oribilă. Noi nu plecăm în vacanţă pentru că August e cea mai ocupată lună a anului. În August se pregătesc campaniile de Crăciun pentru clienţii existenţi şi au loc pitch-uri pentru clienţi noi. Pentru că toate campaniile de Crăciun încep (sub o formă sau alta) de la 1 Septembrie, totul e gata mult mai devreme. Până vine Crăciunul în Decembrie şi toată lumea pune beculeţe şi panglici, mie una mi-e greaţă deja de tot ce înseamnă „Crăciun”, hazardul meseriei. Dar e frumos, nu pot să zic că nu, mă bucur să văd lucrurile schimbate atâta timp cât nu mă gândesc la substrat şi mă deprim (şomaj, salarii, etc.) – îi lipseşte doar elementul de surpriză. Ştiu deja ce o să găsesc în magazine, ce postere o să văd pe străzi dar nimeni nu se bucură de Crăciun în August.
E o lună oribilă pentru că toţi clienţii pleacă în vacanţă după ce au lansat mesajul „căutam agenţie nouă!”. În esenţă, noi ne apucăm de lucru ca nebunii, clienţii stau relaxaţi pe plaje vreo săptămâna sau două şi se întorc să vadă rezultatul, lasănd juniori să se ocupe de orice întrebări pe care le-am avea. Ca la pitch, există uneori o sesiune de „chemistry” la care participă şi seniorii înainte să plece – vedem dacă ne potrivim sau nu – după care ne lasă mână liberă. Se întorc relaxaţi, cu burţile pline, un pic mai bronzaţi sau obosiţi dacă au copii şi judecă munca creativă. Dacă nu le place, pentru ei e ok. Pentru noi nu e. Noi n-am fost în vacanţă. Dar noi ne luăm revanşa de Crăciun – când ei de multe ori lucrează şi ţin magazine deschise şi noi închidem prăvălia pentru vreo lună.
Şi August a fost o lună FOARTE ocupată, în concluzie şi foarte puţine însemnări pe blog. Îmi pare rău, dar ajungeam acasă şi mi se părea o idee bună să citesc tabloide, să mă uit la rochii şi pantofi care de fapt nu-mi plac şi poze cu Ducesa de Cambridge dar oferă o formă de relaxare şi să dorm. În mijlocul nebuniei părea masochism pur să alerg vreo 5-10 km şi apoi să vreau doar să mă întind în pat. Alţii s-ar fi aşezat pe canapea cu o sticlă de vin dar acum că a venit Septembrie toţi ăia cu vinul se plâng că s-au îngrăşat şi hainele de iarnă îi fac să pară şi mai graşi. Personal e ca o mică victorie dar evident nu recomand nimănui să alerge de nebun doar pentru că cineva pe internet a zis că e grozav.
Ocupată cum a fost ea, am câştigat cinci pitchuri şi mai aşteptăm rezultatele de la încă două. Life’s good in Manchester.