Povestea cu tinerii care se iubesc şi se căsătoresc are şi o componentă demografică, în general invizibilă pentru ochiul publicului. Atunci când vrei să te căsătoreşti, problema e să ai şi cu cine. Există anumite fenomene demografice care sunt mai rare decât eclipsele de soare şi de lună şi care se numesc aglomeraţie de miri sau de mirese (marriage squeeze). Adică e posibil ca, la un moment dat, pe piaţa matrimonială (există o piaţă matrimonială, în limbajul economiştilor, aşa cum există o piaţă a petrolului sau a cărbunelui) să fie mai mulţi bărbaţi la vârsta căsătoriei decât femei la vârsta căsătoriei, sau invers. Adică să fie o cerere mai mare decât oferta.
Intr-un articol din Washington Post din 2004, Hudson&Den Boer atrăgeau atenţia asupra numărului mare de bărbaţi care nu îşi găsesc partenere de viaţă, numiţi „spiţe sterpe” (bare branches) în China şi India. Din cauza politicilor de scădere a natalităţii, dar şi a preferinţei părinţilor pentru băieţi, China şi India se confruntau la mijlocul anilor 2000 cu o aglomeraţie de miri, deoarece în anii ’80 tehnologiile de identificare a sexului fetusului erau larg răspândite, iar avorturile deveniseră selective, în funcţie de sexul copilului.
În 2020 se estimează că vor fi 30 de milioane de bărbaţi fără parteneră în China şi 28 de milioane în India. Confruntate cu o asemenea problemă, guvernele încearcă să o exporte, fie încurajând migraţia, fie trimiţând tinerii la război.
Înainte de stabilizare (formarea perechilor maritale), anumiţi bărbaţi au un succes mai mare la femei decât alţii. Ei pot schimba mai multe partenere, în vreme ce alţii pot avea dificultăţi majore să îşi găsească măcar una singură. De altfel, chiar şi atunci când perechile maritale se vor fi format, este de aşteptat ca bărbaţii cu resurse mai mari (mai bogaţi, mai educaţi, mai frumoşi) să se căsătorească mai repede, iar cei cu resurse limitate să fie şi cei care rămân singuri.
vs
I also noticed a phenomenon I could not find in my guidebook: the city was dominated by men. Unemployed men lounged, drunk, in parks and bus stations. They patrolled the streets, and wandered through markets. For every ten I counted, I would see at most two or three women. Such scenes are increasingly common in developing nations. From China to India, to eastern Europe and the Middle East, sex ratios – the relative numbers of boy babies to girls – are becoming skewed. The norm should be around 105 boys for every 100 girls. But in China the ratio is around 121 to 100; in India and Vietnam 112 to 100; in Albania 110 to 100. Within a decade China could have 30m men who cannot find wives, with the situation even more skewed in cities, like Lhasa, that attract migrant male labourers. These imbalances could prove as destabilising as climate change, potentially sparking crime, trafficking, and other wider conflicts.
China’s neighbours now fear that, in trying to find an outlet for its surplus men, Beijing will utilise another traditional approach: enlarging its military. One Vietnamese official warned me that of everything he fears about a rising China, a large pool of unmarriageable, itinerant men worries him most. And with good reason: from the early Roman republics to the 19th century American west, societies with surplus men often enlisted them into military service, and found new lands to conquer. And in recent years China has indeed drastically expanded the paramilitary People’s Armed Police.
Comentarii
Un răspuns la „marriage squeeze”
Si eu te support nu numai zoso… Este adevarat numai el conteaza, numai sa stii ca mai sunt si altii care o fac.
Bafta.