nu ştiu de ce n-am intrat in levi’s mai devreme

Atunci când mi-am schimbat tema de wordpress ziceam oarecum în glumă că în spate se renovează lucrurile pentru că nu apucasem să termin ce aveam de făcut (la fel ca multe alte lucruri pe care le încep şi nu le termin dar mă străduiesc) dar nu-mi închipuiam niciodată că o să dau peste nişte lucruri pe care să vreau să le fac (învăţ) cu tot dinadinsul aşa că m-am apucat de citit din nou, dar de data asta cu o altă finalitate despre care n-o să vorbesc momentan până nu se materializează cândva prin 2012 cu puţin noroc.Pe lângă 30 de pagini pline doar cu cărţi de citit în următoarele luni, am fost la o chestie interesantă săptămâna trecută când nimeni n-avea curaj să se bage.

Într-unul din mallurile din oraş au adus un scanner care în esenţă îţi măsura corpul şi determina ce tip de formă ai: clepsidră, triunghi inversat, drepunghi, ş.a.md. Evident o grămadă de femei se înghesuiau să afle în ce tipologie se încadrează şi ce haine le avantajează în general deşi evenimentul era mai mult pentru a determina ce blugi (şi implicit pantaloni) vin cel mai bine. Fascinant moment, am zis să încerc şi eu. Am fugit într-o cabină de probă, m-am lăsat scanată şi după aia mi s-a dezvăluit bănuiala: clepsidră! Lângă mine era o femeie care se uita oarecum urât, mai ales că era mult mai scurtă şi mult mai…pară.M-au întrebat ce marcă de blugi îmi place, mai ales pentru că aveau reduceri de 20% la orice marcă de blugi din mall. Eu zic Levi’s, ei mă duc la G-Star şi imi dau singura pereche de blugi măsura mea pe care o aveau. Erau oribili. Am plecat şi am decis să mă întorc după muncă să văd ce şi cum.

(aici toată lumea află cum m-am îngrăşat)

Am ajuns după muncă şi m-am dus cu gândul la un singur magazin. Levi’s scosese faimoasa gamă „Curve ID” cu ceva timp în urmă şi m-au măsurat şi ei încă o dată. Psihologic vorbind, pare foarte interesantă experienţa pentru că nimeni nu pleacă la cumpărături de blugi aşa cum pleacă bărbaţii la cumpărat de costum – măsurat mâneci, pantalon, talie şi aşa mai departe. Există capitole întregi dedicate ideii de „personal shopping” şi a faptului că dacă cineva te atinge uşor pe braţ sau îţi oferă un serviciu intervine ideea de „datorie”: e de datoria ta să cumperi acum că te-ai implicat în proces (cam aşa cum se întâmplă în Lush când te invită să încerci creme pe braţ, ei ţi le aplică şi tot ei ţi le şterg).

Procedura e interesantă în sine iar blugii (deşi eram sceptică) sunt absolut geniali. Dacă aş putea să trăiesc şi să dorm doar în ei, aş face-o. Ironia a fost că am picioarele mai lungi decât îmi închipuiam eu, cel puţin în universul Levi’s Bold Curve (dada, clepsidra asta o să mă urmărească până la sfârşitul vieţii). Dacă luam pantaloni mai largi în talie găseam lungimea perfectă dar deveneau mult prea largi ca să fie confortabili. În concluzie arată minunat după câteva zile: nici prea lungi, nici prea scurţi. De ce nu m-am dus mai devreme nu ştiu dar cred că e din cauză că aveam deja nişte perechi, doar că nu mă simţeam grozav în niciuna din ele. Acum nu pot să mai zic acelaşi lucru.

Deşi i-am luat într-o zi când s-a întâmplat să fie cald, de atunci pot doar să visez la temperaturi mai mari de 17 grade. Nu e ca şi cum o să-i pun în dulap şi o să îi scot la iarnă, din contră, mai degrabă caut să nu mă amăgesc cu rochii şi sandale dacă nu plănuiesc să mă mut mai la sud sau să plec în vacanţă 😀

Nu ştiu dacă există în România dar dacă există şi nu i-a încercat nimeni, really, nu mi se întâmplă să recomand lucruri foarte des dar eu una o să mă întorc când vine iarna şi scap de restul perechilor pe care acum mă întreb de ce le-am cumpărat la vremea lor dacă veneau doar „ok” şi nu „ca turnate” 😀