în Bucureşti

Hello.

Am ajuns în Bucureşti de câteva zile dar mai mult am fost pe drumuri şi am ignorat blogul un pic. Mă apucă tot felul de sentimente contradictorii atunci când vin în oraş pentru că îmi aduc aminte de lucruri bune, lucruri rele care s-au întâmplat pe aici şi tot felul de alte evenimente pe care mi le mai aduc aminte.

Cred că inevitabil o să discut despre foşti colegi, o să mai întreb de unul şi de altul fiind curioasă cine a mai plecat şi ce a mai făcut dar la un moment dat mi-am dat seama (şi cred cu oarecare tărie) că unii au făcut nişte facultăţi ca să le demonstreze unor profesori că pot – în esenţă nu au făcut facultatea pentru ei, ci pentru altcineva. Altfel nu mi-aş explica de ce uneori regretă dar nu s-au oprit când încă mai era timp. Ajung de la un coleg la altul pentru că în liceu nu am fost apropiaţi şi cine mă citeşte de ceva vreme poate să ateste chestia asta – am făcut fiecare ce ne tăia capul şi cum ştiam mai bine şi acum nu prea putem să spunem că am fost un colectiv care să se înâlnească sau să organizeze chestii. Nu ne-aş vedea pe toţi din nou în aceeaşi cameră.

Bucureştiul îl observ din şase în şase luni şi uneori mai des dar acum, aşa cum îl văd eu la suprafaţă are o mică perioadă de glorie. Nu de alta dar am fost şi pe valea Prahovei şi pare că s-a mărit distanţa dintre cele două. Şi am fost şi în Sofia care arată şi mai rău, cel puţin din punct de vedere estetic şi al îngrijirii. Ceva ce nu credeam, Bucureştiul pare curat. Nu îmi dau seama dacă şi este curat constant, dar am văzut uneori mizerii în Paris care rămâneau nestrânse cu zilele. Pare curat în unele locuri în care înainte era un haos total dar evident că există şi zona „de sub preş” unde nu m-am uitat eu, gen spatele blocurilor. Cine ştie. Haters gonna hate. Dar cum eu îl vad doar la luni distanţă, unele lucruri devin mai vizibile ca altele.

Până acum am torturat două persoane cu prezenţa mea şi nu vreau să uit pe nimeni, nu de alta dar data trecută n-am apucat nici să-mi văd fratele – toata şederea a fost ca un vârtej din care am ieşit la fel de repede cum am intrat. Am torturat pe zisul Vlad, pe Ileana care s-a apucat să mănânce o prăjitură cu ciocolată seara târziu (aşa de stimulentă e conversaţia cu mine, ai nevoie de ceva care să te ţină fericit :D), cu care am descoperit că avem comun o pasiune pentru cărţile lui  Eliade (deşi în liceu cred că nimeni nu ar fi spus că abia aşteaptă să ajungă acasă ca să citească. Da! Să citească!!), cu menţiunea că noi am fost în acelaşi liceu pentru cine nu ştia. Mai încolo aştept cu interes să o cunosc pe stimabila Oana (care n-o să aibă de unde să ia ciocolată, poate doar alcool :D) şi pe Cristi pe care îl pândesc de mult timp dar nu l-am prins aproape niciodată! La volumul 5 din DoR în sfârşit mai ţin şi eu pasul cu lumea. Pe final, last but not least, abia aştept să văd the boo & cookie combo, acum şi cu mini-cookie şi pe Marius pe care îl ştiu de mult prea multă vreme şi cu care am apucat să mă văd şi data trecută când am fost prin oraş.

Dacă am uitat pe cineva vă rog să mă trageţi de mânecă şi o să încerc să mă împart în toate locurile posibile 🙂