Mi-am promis că o să scriu mai multe despre lucruri care ţin de muncă dar nu ţin de clienţi pentru că n-am voie oricum, nici cu acea clauză care spune că sunt părerile mele şi nu ale angajatorului…te scoate din probleme dar doar de câteva ori 😀
De data asta despre întâlniri, nu neapărat despre cât de inutile sunt (deşi unele sunt) dar o idee destul de simplă de ţinut minte şi pe care toţi, fără excepţie, o pierdem din vedere pentru că putem să vorbim despre orice altceva, dar nu ce trebuie.
Întâlnirile pornesc de la o premiză minunată: inteligenţa colectivă exploatată pentru binele companiei şi al clientului. Întâlnirile eşuează oribil fix din acelaşi motiv – prea mulţi oameni la un loc nu sunt productivi decât dacă stă cineva cu biciul pe ei. Dacă nu există o persoană care să ţină cont de lucrurile care se discută, să înregistreze minute şi să distribuie responsabilităţile cât mai echitabil, nu ajungem nicăieri. Evident de multe ori nu există aşa o persoană – şi nimeni n-o să se ofere voluntar să strige catalogul şi să întrebe cine şi-a făcut tema şi cine nu. Nu degeaba zicea Irvine Welsh că dacă ţi-a plăcut la şcoală o să iubeşti munca. Tot ce nu ţi-a plăcut la şcoală se conservă, inclusiv făcut tema şi citit pentru când se pun întrebări.
Cine a văzut sau auzit înregistrarea de la TED despre cum întâlnirile şi şedinţele nu sunt productive e cu un pas înainte. Echipa din spatele blogului Adobe România descrie mult mai bine lucrurile. Ei sugerează nişte idei care nu sunt rele în teorie, dar o chestie pe care am descoperit-o şi adoptat-o de la fostul meu şef e de fapt o singură regulă simplă.
Always be closing.
Întotdeauna trebuie să termini cu ce vrei ca persoana cu care tocmai ai vorbit să facă. E foarte simplu să dau un mail cuiva în care cer un body copy până „mâine la prânz” dar asta e doar o cerere ambiguă. Înainte să plec sau să ne întoarcem la birourile noastre nu strică să repeţi ce ai cerut: „mâine la 12 să fie la mine pe birou”.
Cum ziceam, la muncă toţi avem nevoie de instrucţiuni, nu sugestii. Pentru că fiecare abia aşteaptă să se întoarcă la birou să asculte muzică, să intre pe facebook/twitter/mail, nu să se apuce instant de lucru. Nu o să se supere nimeni.
A-b-c.