luat de pe net

Chestionarul cititorilor de bloguri din România are o grămadă de întrebări pe care puteţi să le contemplaţi aici – a nu se citi că eu personal invit lumea să îl completeze, deşi rezultatele sunt din ce în ce mai interesante de la an la an – şi am ajuns la două care m-au pus pe gânduri:

„Cât de des cumpăraţi produse şi servicii de pe internet” şi „Ce v-ar împiedica să cumpăraţi produse şi servicii de pe internet mai des?” (poza făcută de altcineva, foarte convenient)

Răspunsul la prima…trist, dar aproape zieri mi-am cumpărat mânuşi pentru bicicletă, reduse de la £20 la £10 pentru că tot e sezonul şi la a doua cred că cel mai mult nu am încredere în prezentarea produselor dacă acolo includem pozele deloc reprezenzative. Nu zic că nu sunt motive reale pentru care oamenii (din România) nu ar cumpăra de pe net – livrarea, securitatea şi într-un cuvânt seriozitatea firmelor plus serviciile de curierat de care se folosesc – dar atunci când o să evolueze o să devină despre costul livrării. De multe ori cu produse cumpărate de pe net (şi aici nu includ doar amazon) mă enervează faptul că nu pot să cumpăr lucruri pe care nu le pot găsi în magazine cu uşurinţă fără să îmi ceară un preţ de livrare jenant de mare.

Am ajuns să cumpăr de pe net săptămânal şi de atunci cred că am redus o mare parte din stresul pe care îl simţeam când intram în magazine. În timpul săptămânii pot să găsesc multe alte lucruri de făcut decât să mă duc în mall şi dacă mă gândesc că petrec mai mult timp la serviciu decât cu prieteni şi familie, atunci nu văd de ce puţinul timp pe care îl am l-aş mai petrece în magazine.

Aici mall-ul şi cumpărăturile nu mai sunt de mult timp evenimente „sociale” pentru că probabil cultural vorbind lanţurile de magazine se chinuie să îşi mărească profiturile sacrificând conceptul de customer service (sau relaţii cu clienţii dar vorbesc de vânzători şi vânzătoare). În esenţă orice magazin e ca un supermarket şi nimănui nu îi arde, iar tu eşti fericit că deşi ideea ta de iad pe pământ e H&M într-o zi de sâmbătă, ai plecat acasă cu nişte tricouri de 3-4 lire (sau 10-20 de lei dacă vreţi) pe care oricum o să le arunci peste un sezon când se rup şi va trebui să le acorzi o vizită din nou. Nu e deloc OK. Din cauză că sunt ieftine, oamenii nu ştiu cum să mai scape de şuvoiul de cumpărături, pe când în România nu ştiu ce promoţie bizară (sau concurs) să inventeze ca să îi atragă pe oameni să stea în magazine. De intrat intră, dar nu cheltuie. Uitatul e un sport, mersul în mall e un eveniment şi pare aproape ca un ritual de împerechere – eu mă aranjez, magazinul trebuie să mă impresioneze. Cine vine aici se cruceşte probabil. Cum de nu e o plăcere să ieşi la cumpărături cu fetele şi după aia la o cafea? 😀 😀

Din partea mea, cred că tot centrul oraşului ar putea să dispară şi nu i-aş simţi lipsa prea mult (precizând că e gratuit să returnezi produse şi multe magazine îţi trimit etichetele sau te lasă să le scoţi la imprimantă). Îmi place aşa.