Nimeni n-ar trebui să lucreze undeva doar pentru că le place de o persoană de-acolo. Oamenii vin, oamenii pleacă, lucrurile se schimbă. Șansele sunt că vei rămâne dezamăgit dacă te duci pentru un CEO cunoscut, pentru un director de creație, pentru un planner sau om de creație cu care vrei să lucrezi. În unele cazuri sunt longevivi dar nu știi niciodată cât o să îi țină longevitatea.
Șeful meu pleacă – am aflat acum vreo săptămâna și ceva într-o zi de joi când ne-a chemat pe toți într-un pub la oră 5. Noi terminăm la 5.30 și dacă tot era pe ultima sută de metri măcar să fie într-un cadru prietenos. Pub-ul, această zonă magică unde toată lumea se lipsește de formalități și inhibiții. Depinde!
Bănuiam că asta o să se întâmple; eu și alții nu știam, alții n-au părut deloc surprinși. Povestea o știam cu toții, situația a fost de înțeles și după 5 minute trecusem deja la alte subiecte mai interesante. Plecarea o să se întâmple în Decembrie de comun acord după ce am pierdut un client destul de important (a se cîți „£££”). Vina nu se știe exact a cui a fost, colectivă or something dar ăsta e rezultatul. Am mai luat toți o înghițitură de bere (eu eram în prima zi de sală și am băut diet coke și un pahar de vin) și am meditat la schimbări. Rezultatul meditației e că dacă îți uiți sticlă de apa și bei vin înainte de sală nu o să stai foarte confortabil, dar o să fii productiv! Cred că la momentul ăla lumea era 50% panicată și 50% liniștită știind că nu e sfârșitul lumii și nu o să fie nimeni dat afară, dar că o să fie business as usual în continuare.
Peste vreo săptămâna vine anunțul oficial și suntem toți luați deoparte de proprietarul agenției, liniștiți și re-aranjați în departament. Eu și încă un coleg o să fim în continuare account planners, doar că departamentul de ‘digital’ o să fie integrat în restul agenției. Which makes sense.
Dar ca idee, dacă mergeam acolo doar pentru că era un director de creație cool, acum I’d have been fucked. So don’t do that. Capisce?