„în adâncul nostru ştim că n-am putea să supravieţuim într-un pustiu adevărat. Nostalgie pentru că ne permite să trăim într-o lume pe care ne-o imaginăm ca aparţinând trecutului, mai pură decât ce am lăsat în urmă la oraş, unde şeful ne-a umilit şi ne-a micşorat salariile, unde vecinul ne-a rupt oglinda de la maşina cumpărată în leasing după ce la întâlnirea de zece ani am văzut că suntem singurii care mai conduc Dacia lui tata. Nostalgia, de cele mai multe ori, înseamnă tânjală pentru ceva ce nu a existat niciodată.”
via Mitul Portiţei FHM, sept 2010 : A Scrie.
Bine de tot. READ!
Comentarii
2 răspunsuri la „Cristi scrie despre Gura Portitei”
Poate ca nostalgia in general poate insemna o tanjala pentru ceva ce nu a existat, DAR, in general, poate insemna si o tanjala spre ceva ce ar fi putut fi.
Am fost la Gura Portitei acum patruzec isi ceva de ani cand incepea sa se contureze ca microstatiune. Am mers cu un vaporas printr-o cunostinta. Dupa drumul parcurs pe lac vaporasul a acostat lipit de tarm deoarece apa acolo era foarte adanca. Ce am gasit? O limba de nisip, o cherhana unde o mana de oameni preparau petele si il puneau in niste butoaie si cateva casute din lemn cocotate pe stalpi si ceva care urma sa fie un restaurant de forma rotunda. Totul era la inceputuri si nu stiu exact cand s-a terminat acel minicomplex si cum arata in prezent. Ce mi-a ramas in minte a fost faptul ca am asistat la prepararea unui adevarat bors pescaresc. Pescarii de acolo au pus intr-un ceaun mare o multime de feluri de peste, au acrit cu otet si ne-au scos bucati mari de peste fiert pe care sa il mancam separat. Au facut si peste pe gratar cu ardei iute.A fost ceva inedit. Locul este intr-adevar deosebit deoarece fasia de plaja (nisip) intre mare si lac este foarte ingusta si nu mai vazusem niciodata o asemenea alaturare. Cu una, cu alta am plecat inapoi cand se innoptase si nu am sa uit niciodata acel intuneric total care ne inconjura si clipitul stelelor. Era un spectacol grandios. Ceva ce merita vazut. Apropo de nostalgii!